Cât de rău este amidonul din alimente? Nutriționiștii spun că nu e „dușmanul” - contează sursa și procesarea
Amidonul, pe care mulți oameni îl știu din porumb, se regăsește în multe alte legume, dar mai ales în alimentele ultraprocesate din supermarketuri. De aici s-a făcut și separarea, de către nutriționiști, în „amidon bun” și „amidon rău”.
Amidonul în sine nu este rău pentru organism, dar totul depinde de tipul de amidon, de cantitate și de contextul alimentar în care îl consumi.
Amidonuri „bune” (rezistente / complexe)
Acestea provin din alimente integrale precum:
cartofi (mai ales răciți, înseamnă amidon rezistent)
linte, fasole, năut
ovăz, orez brun, quinoa
Beneficii
Se digeră lent, deci oferă energie constantă
Hrănesc flora intestinală (prebiotic)
Ajută la controlul glicemiei și al colesterolului
- Amidonuri „rele” (rafinate / ultraprocesate)
Le găsești în:
făină albă (pâine albă, paste albe, patiserie)
amidon de porumb modificat (în sosuri, snacksuri, produse procesate)
Probleme:
Se digeră rapid, iar asta înseamnă creșteri bruște de glicemie și insulină
Pot favoriza acumularea de grăsime abdominală
Asociate cu un risc mai mare de diabet de tip 2 și boli cardiovasculare (dacă sunt consumate frecvent și în exces)
Concluzie simplă:
Amidonul nu e „dușmanul”, dar contează foarte mult sursa și procesarea.
Amidon din surse naturale + minim procesate = benefic
Amidon rafinat + frecvent consumat = problematic
Vrei să discutăm despre amidon pentru slăbit, pentru diabet sau doar ca informație generală?