Uniunea Scriitorilor îşi alege azi preşedintele. Favoriţi sunt Manolescu şi Agopian

Uniunea Scriitorilor din România (USR) va decide, azi, dacă îi va acorda continuitate actualului preşedinte al instituţiei, Nicoale Manolescu, sau dacă îl va schimba cu unul dintre cei patru contracandidaţi, cu unul dintre aceştia, Ştefan Agopian, purtând în campanie polemici publice virulente.

Ultimile săptămâni au fost presărate, în revistele de cultură, de interviuri şi comentarii legate de cele cinci candidaturi USR. Cea mai puternică polemică i-a avut protagonişti pe scriitorul Ştefan Agopian şi pe actualul preşedinte al Uniunii, Nicolae Manolescu.

Agopian promite austeritate

Agopian, autor al unor romane apreciate ca \"Tache de catifea\"(1981) şi \"Fric\"(2003), şi contribuţii publicistice active, el fiind redactor la Academia Caţavencu şi recomandând literatură în revista B-24-FUN, atacă violent actuala conducere. Pe Manolescu îl sancţionează fără milă şi îl acuză de cheltuieli nejustificate, de la călătorii şi telefoane în străinătate, la supra-finanţarea arbitrară a unor proiecte, cum ar fi revista \"Noua Literatură\". \"Vă garantez că, dacă primesc susţinerea dumneavoastră, voi fi un Preşedinte mai bun şi mai corect decît N. Manolescu, ceea ce nu e atît de greu pe cît ar putea să pară\", spune scriitorul de 62 de ani, chiar în programul anunţat membrilor Uniunii.

În timp ce Manolescu speră să-i atragă pe votanţi printr-un program targetat, Agopian promite austeritate. Dacă va fi ales, Agopian va îngheţa salariile angajaţilor Uniunii şi le va reduce pe cele nejustificat de mari, va bloca posturi ca cel de Prim-vicepreşedinte sau de Şef de Cabinet, va bloca Festivalul Internaţional de la Neptun care „a adus în ultimii patru ani prea puţine beneficii scriitorilor români\", va reduce spartan cheltuielile. „Nu promit că voi atrage bani de la Uniunea Europeană. În cei douăzeci de ani de existenţă liberă, cu un ultim Preşedinte ambasador al României la UNESCO, Uniunea n-a reuşit să facă nici un proiect european viabil\", mai spune Agopian, care de altfel atrage încă de la început atenţia că \"Cine va promite marea cu sarea este fie prost, fie nebun, fie mincinos\".

Manolescu răspunde cu ironii literare

Manolescu s-a apărat de acuzaţiile lui Agopian, răspunzându-i acestuia pe prima pagină în revista \"România literară\", pe care o conduce. Pe lângă a-i atrage atenţia asupra faptului că, la rândul său membru al conducerii USR, Agopian este şi el responsabil pentru cheltuielile \"nesăbuite\" din cadrul Uniunii, Manolescu îi răspunde lui Agopian şi cu mici ironii literare:\"...în loc să vă las să terminaţi romanul ...\".

Altfel, Manolescu are un program electoral atent construit, în care combate acuzaţiile, cum ar fi cea legată de lipsa de transparenţă a USR, îşi enumeră realizările, de exemplu stabilizarea parţială a bugetului Uniunii, şi îşi anunţă punctual obiectivele, printre care continuarea subvenţionării colocviilor tinerilor şi a publicaţiei „Noua literatură\", angajarea unor experţi în imagine şi realizarea de proiecte, dar şi raţionalizarea cheltuielilor. Manolescu ştie să-i atragă de parte sa şi pe tineri şi pe scriitorii care au nevoie de susţinere socială şi chiar pe traducători, cărora le promite „susţinere sindicală\".

\"Un dobitoc agitat\"

Tot împotriva lui Manolescu candidează şi poetul jurnalist în vârstă de 37 de ani, Dan Mircea Cipariu, cu care criticul a avut mici conflicte în presă, când l-ar fi numit \"un dobitoc agitat\". Cipariu are un program scurt, cu două obiective şi o acuzaţie împotriva conducerii \"inerte\" a Uniunii. În programul său electoral, Cipariu depistează două probleme ale Uniunii, faptul că membrii USR nu au informaţii elementare unii despre alţii şi lipsa banilor. Cipariu crede că aceste două conjuncturi nefavorabile se pot rezolva prin realizarea unei baze de date cu cv-urile membrilor şi prin elaborarea de proiecte prin care să se atragă, din toate direcţiile, „prin participarea la licitaţiile de finanţări publice locale, regionale, naţionale şi europene, cât şi prin atragerea unor fonduri private\", fonduri.

Ceilalţi doi candidaţi s-au ferit de conflicte. Nicolae Breban, director al revistei „Contemporanul\" şi autor al unor romane deja canonizate, cum ar fi „Animale bolnave\"(1968) sau „Bunavestire\"(1977), deja membru al conducerii USR, scriitorul are un program de condidatură succint şi fără acuzaţii. În câteva paragrafe, Breban îşi propune „re-abilitarea imaginii scriitorului ca şi a întregii literaturi moderne şi contemporane în ochii publicului românesc\" şi „susţinerea financiară a autorului viu\", şi mai ales a scriitorilor cu „deficienţe de orice natură, sanitare, morale sau de carieră\".

Constantin Stan, un scriitor premiat de reviste literare înainte de revoluţie intenţionează să devină mult mai vizibil şi să apară săptămânal în presă: „lunar, se vor organiza Conferinţele de presă ale Preşedintelui Uniunii sau ale unui vicepreşedinte, în cazul în care preşedintele nu poate participa\", scrie acesta în rpogramul postat pe site-ul Uniunii Scriitorilor. De asemenea, Stan spune că va lupta pentru egalitate între membri: „USR nu trebuie să funcţioneze ca istorie a literaturii, operând pe criterii estetice, subiective de multe ori, în funcţie de persoanele care sunt la conducere, cu , , \".

Înfiinţată în 1909

Uniunea Scriitorilor din România este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români. S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. Ultimul preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici. În perioada 1949-1989, U.S.R. a funcţionat ca \"organizaţie obşetească şi profesională de creaţie\" fiind din punct de vedere legal subordonată statului şi finanţată de stat. După 1989, U.S.R. a devenit o asociaţie de creatori, non-guvernamentală, non-profit şi apolitică, întreţinîndu-se prin autofinanţare, potrivit site-ului instituţiei.

În 1990, după revoluţie, conducerea USR a demisionat. A fost ales preşedinte Mircea Dinescu, iar ca preşedinte de onoare Ştefan Augustin Doinaş. Între 1996 şi 2000, USR. l-a avut ca preşedinte pe Laurenţiu Ulici, iar între 2000 şi 2005 pe Eugen Uricaru. La Conferinţa Naţională din iunie 2005 a fost ales ca preşedinte Nicolae Manolescu, pentru un mandat de patru ani.

Pentru alegerea preşedintelui, se convoacă o Conferinţă Naţională, iar fiecare filială are un număr de delegaţi, aleşi prin vot secret, care participă la această conferinţă şi votează.