Lăsata Secului de brânză, sărbătorită duminică, 22 februarie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare, reînvie tradițiile populare păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului. Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce și se dau soacrei, iar tinerii aprind focuri uriașe pentru alungarea duhurilor rele.
“Prezentă atât în calendarul popular, cât și în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână, prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsata Secului a fost adoptată și adaptată de creștinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-și farmecul obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creștină”, spun specialiștii în foclor.Lăsata Secului de Paște păstrează acte rituale specifice unui început de An agrar celebrat la echinocțiul de primăvară. În Muntenia, de Lăsata secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce și stafide ce se oferă soacrelor, ca relațiile să rămâne dulci în timpul Postului Paștelui. În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiași șapte sticle de lapte, reprezentând cele șapte săptămâni ale postului, scrie adevarul.ro.
Vremea iertăciunii Conform traditieialomita.ro, întrucât postul privește trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuții se vizitează și își cer iertare unii de la alții, ca să intre curați în post. Cea de-a doua este numită și Duminica izgonirii lui Adam din rai. Desigur, semnificația este că noi retrăim simbolic momentul pierderii raiului, pe care l-am putea recâștiga, tot simbolic, prin post. În Bărăgan, de Lăsatul Secului, sau de Iertăciune, finii vin la nași fără a fi chemați, cu plocon: o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi și o sticlă cu vin. Ei își cer iertare pentru greșelile de peste an, iar nașul după ce îi iartă întinde masă bogată unde se cântă și se petrece până spre ziuă. Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia.
