Turnurile tăcerii
Zoroastrienii credeau că trupul uman este impur şi nu ar trebui să polueze pământul după moarte prin înmormântare sau incinerare. Ei duceau cadavrele în \"turnul tăcerii\", reprezentat de un platou montan înalt, şi abandonat animalelor sălbatice şi forţelor naturii. După ce rămâneau doar oasele uscate şi albite de soare, aceastea erau adunate şi dizolvate în var nestins.
\"Înmormântările în copaci\"
Triburile indigene din multe părţi ale lumii au descoperit că cea mai bună modalitate de a \"scăpa\" de cadavre era de a le suspenda. Triburi din Australia, Columbia Britanică, sud-vestul Americii şi Siberia, practicau \"înmormântările în copaci\", care implicau înfăşurarea cadavrului într-un giulgiu sau într-o bucată de material textil şi agăţarea lui într-un cârlig pentru a se descompune.
Navele funerare ale vikingilor
Vikingii îşi petreceau viaţa pe mare. După moarte, vikingii înstăriţi erau puşi pe o corabie umplută cu alimente, bijuterii, arme şi chiar servitori şi animale, pentru a le asigura confortul în viaţa de dincolo. Corăbiile erau apoi incendiate, îngropate sau lăsate să plutească în derivă pe mare. Destinaţia finală a războinicilor vikingi era Valhalla.
Înmormântarea cerului (Tibet)
În loc să încerce să îngroape cadavrele în solul stâncos, tibetanii îşi transportă morţii pe vârful muntelui unde-i oferă drept hrană vulturilor. Rămăşiţele umane sunt amestecate cu făină şi lapte pentru a se asigura că nu va mai rămâne nimic din corpul decedatului.
În 1960 guvernul comunist chinez a scos în afara legii această practică, însă ea a redevenit legala în 1980.
Cadavrele din mlaştină
În Evul Mediu anumiţi indivizi erau înmormântaţi în mlaştinile din nordul Europei. Datorită compoziţiei chimice a mediului în care au fost înmormântate, aceste cadavre s-au conservat foarte bine, oferind un excelent material de studiu pentru arheologi şi antropologi.
Plastinarea
Este o modalitatea de conservare a cadavrelor dezvoltată de anatomistul Gunther von Hagens, cunoscut drept Dr. Death. Tehnica de conservare a cadavrelor folosită de anatomistul german constă în îndepărtarea apei şi a grăsimilor, după care se introduc anumite substanţe plastice, astfel încât se păstrează aspectul proaspăt, cadavrul nu se strică şi nici nu miroase.
Ceremoniile de incinerare din Bali
Ceremoniile funerare ale hindusilor din Bali se desfăşoară într-o atmosferă de carnaval. Care de ceremonie însoţesc corpul decedatului către locul de incinerare, unde acesta este asezat într-un recipient în formă de taur şi incinerat.
Criogenarea
Este actualmente practicata asupra celor care au fost declaraţi legal morţi. Imediat după deces cadavrele doritorilor sunt conservateîntr-o soluţie de nitrogen lichid până la momentul când moartea va deveni un fenomen reversibil.
Mumificarea
Implica îndepărtarea tuturor organelor interne, inclusiv a creierului. Cadavrul era umplut apoi cu materiale uscate cum ar fi rumeguşul şi înfăşurate în fâşii de pânză de in. Egiptenii credeau că mumificarea conservă sufletul pentru călătoria în viaţa de apoi.
Citeşte şi:
TRADIŢII BIZARE. Episodul VII: Cele mai ciudate feluri de mâncare
TRADIŢII BIZARE. Episodul VI: Obiceiuri şi practici sexuale ciudate
TRADIŢII BIZARE. Episodul V: Metode înspăimântătoare de execuţie
TRADIŢII BIZARE. Episodul IV: De la exorcism la botezul morţilor
TRADIŢII BIZARE. Episodul III: Obiceiuri barbare în lume
TRADIŢII BIZARE. Episodul II: obiceiuri ciudate la masă
TRADIŢII BIZARE. Episodul I: şase obiceiuri ciudate de nuntă din lume
