Datele convorbirilor telefonice și ale SMS-urilor sunt înregistrate de operatorii de telefonie fixă și mobilă și stocate timp de șase luni, începând din 20 ianuarie, potrivit Legii 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice, intrată în vigoare.
Astfel, toți operatorii de telefonie fixă și mobilă, precum Romtelecom, RDS&RCS, UPC, Orange, Vodafone, Cosmote și Zapp sunt obligați să stocheze timp de șase luni numărul de telefon al apelantului și al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locația celui care este apelat, când a fost făcut apelul și cât durează convorbirea telefonică. Tot din 20 ianuarie, toți operatorii de telefonie fixă și mobilă sunt obligați să stocheze timp de șase luni SMS-urile pe care le trimitem, cui și când le trimitem.
Legea dispune ca toate informațiile înregistrate în această perioadă să fie puse la dispoziția procurorilor, în urma unei cereri aprobate de președintele instanței de judecată căreia i-ar reveni competența să judece cauza în prima instanță, dacă informațiile indică pregătirea unei infracțiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ.
Datele convorbirilor telefonice vor putea fi preluate direct de către procurori în caz de urgență, "când întârzierea obținerii autorizării din partea judecătorilor ar aduce grave prejudicii urmăriri penale ori îndeplinirii obligațiilor pe care și le-a asumat România ca stat membru al Uniunii Europene".
Totodată, toți furnizorii de internet, printre care se numărără și RDS&RCS, UPC, Romtelecom, Orange, Vodafone și Zapp, sunt obligați să stocheze, începând din 15 martie 2009, timp de șase luni, următoarele date cuprinse în poșta electronică a persoanelor care corespondează pe teritoriul României: de unde este trimis e-mailul, data și ora la care ne conectăm la internet, cui îi este adresat e-mailul (adresa IP, numele și adresa fizică a abonatului), precum și data și ora la care ne deconenctăm de la internet.
Tot din 15 martie, cei care furnizează servicii de internet sunt obligați să stocheze timp de șase luni următoarele date despre navigarea pe internet: numele, adresa fizică și IP-ul celui care s-a conectat la internet, data și ora la care s-a conectat, precum și data și ora la care s-a realizat deconectarea.
''Noi am ales perioada minimă de șase luni. Alte țări europene au extins perioada de stocare a datelor la 12 sau 16 luni. (...) Nu e vorba de interceptare, ci de reținerea informațiilor de trafic'', a declarat Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor.
Legea 298/2008
Art. 1. - (1) Prezenta lege stabilește obligația furnizorilor de servicii și rețele publice de comunicații electronice de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor de furnizare a serviciilor de comunicații electronice, pentru punerea acestora la dispoziția autorităților competente în scopul utilizării în cadrul activităților de cercetare, de descoperire și de urmărire a infracțiunilor grave.
Art. 4. - Datele necesare pentru urmărirea și identificarea sursei unei comunicări cuprind:
a) în cazul rețelelor de telefonie fixă și mobilă: numărul de telefon apelant, precum și numele și adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat;
b) în cazul serviciilor de acces la internet, poșta electronică și telefonie prin internet: identificatorul/identificatorii alocat/alocați utilizatorilor; identificatorul de utilizator și numărul de telefon alocate pentru efectuarea oricărei comunicări prin rețeaua publică de telefonie; numele și adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării.
Ascultarea telefoanelor este legală în Uniunea Europeana încă de acum trei ani. Miniștrii de Interne și Justiție ai țărilor membre au adoptat pe 15 martie 2006 o directivă privind stocarea datelor, ce presupune înregistrarea convorbirilor telefonice de către stat și companii, dar și păstrarea înregistrărilor sau a mailurilor pe o perioadă de până la doi ani.
Directiva lasă însă la latitudinea statelor europene durata stocării, care poate varia între șase luni și doi ani. Statele europene au fost obligate să aplice până în februarie 2009 directiva adoptată la presiunea Statelor Unite, după atentatele din 11 septembrie 2001.
