Timp de cinci ani, patru miniştri, preşedintele şi partidele parlamentare au clamat nevoia reformei radicale a învăţământului din România

Noiembrie 2004. Mircea Miclea, care a stat nouă luni în fruntea Ministerului Educaţiei, a promis o reformă prin calitate. Nu a apucat însă să o facă. A urmat Mihail Hârdău, care în doi ani şi jumătate nu a avut mari realizări în modernizarea sistemului. Locul lui Hărdău la minister a fost luat de Cristian Adomniţei pentru doi ani şi jumătate. Pachetul său de Legi ale Educatiei a fost depus în Parlament în luna mai a acestui an. În primăvara lui 2008, preşedintele Băsescu a propus Pactul pentru Educaţie, semnat de toate partidele, apoi ignorat. În decembrie 2008 a fost numită în funcţie la minister, Ecaterina Andronescu, care şi-ar dori un Cod al Educaţiei. Au apărut însă neînţelegeri cu preşedintele Traian Băsescu.

"Eu intuiesc de ce doamna Andronescu şi sindicatele plimbă legile astea, şi ar vrea să facă doar o descentralizare, dar nu o reformă profundă pentru că au intrat în aceeaşi logică împotriva educaţiei elevului", a declarat Traian Băsescu.

"De trei luni încercăm în parteneriat, nu în cîrdăşie, cu sindicatele asupra unor principii de descentralizare. Nu sunt venită cu pluta, ştiu sistemul de învăţămînt.", a precizat Ecaterina Andronescu.

Mircea Miclea, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul educaţiei, a explicat la Realitatea TV, stadiul în care se află pachetul de legi.

"În acest moment Guvernul are ceea ce nu a avut niciun guvern până acum. Un pact naţional pe care îl poate valorifica dacă doreşte. Are un pachet de legi. Vine în Parlament şi spune: ori legile acestea, ori Guvernul. Îşi asumă răspunderea în Parlament."

Concluzia: După cinci ani, România nu există un pachet de legi moderne ale educaţiei.