Dacă acceptăm că statul este deţinătorul monopolului asupra violenţei legitime atunci trebuie să pornim de la premisa că statul este suficient de responsabil pentru a nu abuza şi pentru a limita numărul greşelilor. Că reprezentanţii statului (democratic) dau dovadă de suficientă raţiune şi respect faţă de proprii cetăţeni pentru a nu folosi violenţa decât în cazuri extreme, situaţii în care trebuie salvate vieţi sau prevenite dezastre de amploare. Avem de-a face cu un fel de calcul judicios (sau cinic, numiţi-l cum vreţi) al costurilor şi beneficiilor.
Or, atunci când însuşi preşedintele
ţării, flancat de ministrul de interne, îi îndeamnă pe poliţişti
să pună mâna "mai repede" pe arme şi să le folosească
cu încredere te poţi gândi că au motive să lanseze astfel
apeluri. Că or fi apărut la Palatul Cotroceni sau la ministerul de
interne statistici care spun că numărul infractorilor periculoşi a
crescut teribil de mult iar foarte mulţi cetăţeni oneşti riscă
să cadă victime. Nu am văzut astfel de documente. La Palatul
Cotroceni nu a fost înfiinţată nicio comisie care să ajungă la
concluzia că România se transformă încet-încet într-un
teritoriu neguvernabil după model somalez. Nici de la Interne nu a
apărut vreunul dintre acei domni cu fireturi care să ne spună cu
cifrele în faţă că trăim în raiul infractorilor. Ba din contră,
politicieni şi poliţişti deopotrivă, îţi vor explica cu un
zâmbet satisfăcut că raiul ăla e peste Dunăre, în Bulgaria,
unde clanurile mafiote îşi fac de cap iar crimele sunt la ordinea
zilei. În România, eeeee, în România e altceva. La noi nu e la
fel.
Cu toatea astea, preşedintele a simţit
nevoia să trateze poliţiştii de timiditate iar ministrul să
plângă pe umărul bieţilor reprezentanţi ai legii obligaţi să
completeze prea multe hârtii atunci când folosesc totuşi armele.
Există aşa un fel de regret, de nostalgie falsă după eroul în
uniformă din filme sau benzi desenate care îi pedepseşte pe
nenorociţii care ne fac viaţa grea. Este cumva de înţeles la
nivelul cetăţeanului a cărui percepţie este că situaţia se
înrăutăţeşte însă când şeful statului sau ministrul de
interne suferă de sindromul Bruce Willis e grav.
Nu e clar încă ce s-a întâmplat
zilele trecute la Brăila, la scurt timp după declaraţiile
preşedintelui. Un lucru e însă sigur. Un om şi-a pierdut viaţa.
În treacăt fie spus, explicaţiile furnizate de reprezentanţii
poliţiei sunt halucinante. Citez dintr-o ştire NewsIn: "Unul
dintre gloanţe se pare că a ricoşat dintr-un pneu şi a pătruns
în autoturism, rănind în zona capului pe brăileanul P. Sorin,
şoferul maşinii, cunoscut de poliţişti ca făcând parte dintr-o
grupare infracţională". Aşadar glontele a intrat în pneu, a
trecut prin podeaua maşinii apoi s-a oprit în craniul acelui
individ care refuzase să oprească maşina la semnalul poliţiştilor.
Închipuiţi-vă traiectoria proiectilului. Sincer, declaraţia
respectivă mă face să mă gândesc la teoriile despre moartea lui
JFK .
Merita respectivul să moară? Nu pe el
îl căutau poliţiştii. Cel puţin nu în momentul ăla. Ce rost
are precizarea că făcea parte dintr-o grupare infracţională, câtă
vreme, repet, nu el era cel vizat de poliţişti. Oricum am da-o, la
Brăila a avut loc un accident teribil cu consecinţe ireversibile.
Care este beneficiul societăţii? Niciunul.
La ora când scriu rândurile astea, la
Realitatea FM are loc o dezbatere despre metodele de lucru ale
poliţiei. Printre ascultătorii care intervin sunt şi unii care
speră ca poliţia să îi împuşte "în cap" pe
infractori la cea mai mică ridicare de sprânceană. Asta e
rezultatul exasperării faţă de ineficienţa statului dar şi un
semn că preşedintele a găsit un teren fertil pentru fanteziile
sale justiţiare.
Să fim bine înţeleşi. Poliţia
trebuie să îşi facă datoria iar dacă sunt probleme procedurale,
ele trebuie rezolvate. Faptul că domnul Nica se plânge în loc să
vină cu soluţii nu face decât să îl plaseze undeva în zona
ridicolului. Nu ar fi prima oară. Problema constă în mesajul pe
care autorităţile îl transmit societăţii. Ceea ce ne spun
preşedintele şi ministrul de interne este că statul român
abandonează. Că nu poate mai mult. E incapabil să găsească
metode mai puţin letale pentru rezolvarea problemei
infracţionalităţii. Este incapabil să prevină şi să limiteze
fenomenul şi atunci apelează la soluţia simplă. Statul deţine
monopolul violenţei legitime dar nu şi pe cel al competenţei. Sau
al responsabilităţii sau pe cel al inteligenţei. Detalii aflaţi
de la familia cetăţeanului Sorin P.
P.S. Între timp ministrul de interne a
fost demis. Unul dintre motive este, spune premierul, faptul că
domnul Nica "a scăpat strada de sub control". Sunt foarte
curios daca următorul ministru va fi mai coerent. Gândiţi-vă
numai la circul din ianuarie când PSD a fost incapabil să numească
un ministru de interne timp de mai multe săptămâni. Amintiţi-vă
şi de numele vehiculate atunci. Brrr!