Realitatea All Inclusive vă invită într-o călătorie în regatul dacilor. Într-una dintre cele mai fascinante zone ale ţării, încărcată de legende și de locuri falnice odinioară. Călătoria în Ţara Haţegului, căci acesta este locul spre care ne îndreptăm, este o binecuvântare, dar şi o provocare.
Să fii călător în această depresiune așezată molcom între patru masive muntoase este o sarcină grea - nu știi ce să vezi mai întâi, unde să te duci prima oară, unde să zăbovești mai mult.
Aşezată în nord vestul Transilvaniei, Ţara Haţegului se mândreşte cu
vecini impozanţi. Este străjuită de munţii Poiana Ruscă, de munţii
Ţarcu, de masivul Şureanu şi de Retezat. Oriunde te-ai uita găseşti
ceva care să-ţi fure privirile şi să te facă să te îndrăgosteşti
iremediabil de această zonă.
Orașul Haţeg, aflat în inima depresiunii, este punctul nostru de
plecare. Prima oprire - comuna Densuş, acolo unde se află cea mai veche
biserică din ţară. În lăcaşul de cult construit din bolovani de râu şi
din ruine antice cu inscripţii latine se mai ţin şi astăzi slujbe.
Originea acestei biserici din piatră este şi acum constroversată. Unii
istorici spun că ea a fost ridicată pe fundaţia unui templu închinat
zeului Marte, alţii susţin că aici a fost iniţial un mausoleu închinat
unui general roman ucis de daci, în timp ce Nicolae Iorga plasează
biserica în ultima parte a secolului al XIII-lea.
Mica biserică din piatră a fost vizitată de oaspeţi celebri precum Prinţul Charles sau amabasadori ai SUA în România. Nu ne mirăm, pentru
că locurile îţi taie răsuflarea.
Mergem mai departe, în satul Peşteana, la 10 kilometri distanță. Spre o
mlaştină despre care bătrânii locului spun că nu are fund şi că ascunde
multe mistere.
Curioşi să-l vedem, apucăm pe drumul indicat de o bătrână. Ne bucurăm de
aceste locuri. Câmpii nesfârşite cu plete verzi, poieniţe colorate,
izvoare molcome şi peste toate, un vânt călduţ. Lacul este
ascuns după câteva culmi de dealuri, printre păduri. Cu greu îţi dai
seama că această zonă joasă şi umedă a fost cândva un lac adânc şi
întunecat care a născut atâta teamă printre oameni.
Aproape secat acum, din tăul fără fund au mai rămas doar poveştile
bătrânilor. Poveşti atât de înfricoşătoare încât doar turiştii se mai
aventurează până aici, în timp ce localnicii se ţin departe de acest
teren mlăştinos.
Ţinem cont totuşi de sfatul sătenilor şi nu zăbovim mult. Luăm din nou
drumul satului. Peisajele de basm şi cântecul certăreţ al greierilor ne
amintesc de copilăria la ţară şi de jocurile care ne bucurau cândva
sufletele.
Cum apusul se întrezăreşte deja, ne grăbim spre următorul punct pe
harta drumeţiei noastre. Chiar la intrare în Munţii Retezat, satul
Mălăieşti ascunde o altă poveste. Cea a unei cetăţi feudale de apărare,
ridicată de nobilii secolului al XIV-lea.
Cetatea este aşezată strategic pe un deal, iar turnul, conservat
integral, se zăreşte de departe. Locul are un farmec aparte specific
cetăţilor construite de feudali în Europa.
Soarele care se ascunde uşor în spatele zidurilor cetăţii ne dă de
veste că excursia noastră se apropie de final. Plecăm, mai ştiutori şi
mai bogaţi sufleteşte, hotărâţi să revenim şi pe alte drumuri din Ţara
Haţegului.
