Florin Iordache a sfidat moartea şi s-a făcut bine. Îşi aminteşte şi acum ziua de 15 noiembrie 2008. "Era căldură mare. Prima dată nici n-am ştiut ce-a fost, a venit un suflu care ne-a aruncat şi după aia a venit flacăra", a povestit ortacul.

Aşa se rezumă fracţiunea de secundă în care mina s-a cutremurat şi a luat viaţa a patru mineri. "Ne-am dat seama că a fost explozie, nu se vedea nimic, lămpile ni s-au stins, am început să strigăm unu la altul", a completat acesta.

Şocul i-a întărit, a spus el. N-au simţit nici durere, nici spaimă, decât abia la spital. "Atunci nu ne gândeam noi la ce se va întâmpla, am crezut că n-a fost cine ştie ce. N-am ştiut că suntem arşi. Din cauza spaimei, nici n-am apucat să-mi dau seama, numai când am ajuns la Bucureşti", a mai spus Florin Iordache.

Starea lui era atât de gravă încât a stat aproape două luni în comă. Medicii nu-i mai dădeau şanse.  Acum, aşteaptă ziua în care medicii îi vor da voie să intre din nou în mină. Acolo simte că e locul lui. Acolo, în subteran lângă ortacii săi.