Superstiții de Paște. Tradiții precreștine, vechi de mii de ani, preluate de la iudei sau chinezi, au fost adaptate și îmbogățite. Astăzi, ele fac parte integrantă din tradițiile poporului român. Mielul este alimentul pascal cu cea mai veche tradiție. Își are originea în perioada de dinaintea eliberării evreilor din robie.
Superstiții de Paște. Când Faraonul nu i-a lăsat pe iudei să plece spre Pământul Făgăduinței, Dumnezeu a trimis asupra Egiptului cele zece plăgi. Cea mai cumplită a fost moartea celor întâi născuți. Pentru că evreii să fie feriți de plagă, Dumnezeu le-a cerut că fiecare familie să taie câte un miel, să ungă cu sângele lui pragurile ușilor și ferestrelor, iar carnea să o mănânce friptă în foc, împreună cu azima (pâine nedospită) și ierburi amare. Pentru creștini, mielul simbolizează sacrificiul lui Hristos pentru eliberarea omului din jugul păcatului.
Superstiții de Paște. Azima (pască evreiască) a evoluat până la pască românească. Are aluat pufos de cozonac, brânză grasă de vaci, ouă, stafide, smântână, rom. De obicei, această are formă rotundă, deoarece se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Deasupra se așază un colac împletit în trei (simbol al Sfintei Treimi, rotund, deci infinit) și o cruce.
Superstiții de Paște. Oul este simbolul vieții, al fecundității și al lumii. O legendă spune că Maică Domnului, care plângea sub Crucea pe care pătimea Fiul ei, avea un coș cu ouă. Sângele Domnului a căzut peste ele și le-a înroșit. De atunci, pentru a aminti de Răstignire, creștinii înroșesc ouă.
