Viaţa e ca o partidă de table: fuge, bate şi astupă. Degeaba-ţi cade şase-şase, când tu ai nevoie să-ţi intre doi-unu...
Soarta ne-a distribuit roluri în mega-serialul "Isteria unei naţiuni". O tragedie comică de capră, oaie şi spadă. Am trimis FMI-ul acasă, am închis ţara că avem treabă multă. Iarăşi ne ferim din calea istoriei, ca să chibiţăm artistic. Ne fură peisajul, de zici că viaţa noastră s-a golit de dimensiuni şi arată din nou ca o carpetă cu "Răpirea", atârnată de perete. Guvernanţii ştiu că ne place asta, că ne dăm în vânt după dramolete şi ne susţin moralul. Ce-ar fi dacă ne-am ridica din faţa televizorului, ne-am duce la muncă şi ne-am gândi la ce-o să fie?
