Am fost acuzaţi, cu cîţiva ani, de instigare la omucidere. Noi, cei de la Caţavencu, pentru titlul “Anul ăsta de Ignat, Văcăroiu afumat!“. Veţi spune că e o prostie. Da, dar o prostie la care justiţia a percutat. Povestea e aşa: un student clujean s-a întors în vacanţa de iarnă acasă, undeva în judeţul Sălaj, împreună cu Academia Caţavencu, numărul cu titlul respectiv. L-a văzut bunicul său şi s-a apucat să sesizeze autorităţile. În scrisoarea adresată Procuraturii (aşa cred că se numea pe atunci) se vorbea despre instigare la omor, pentru că domnul Văcăroiu putea fi afumat numai după ce, în prealabil, ar fi fost asomat (ca să folosesc un cuvînt mai recent intrat în circuit).
