Biserica adăpostește cele mai prețioase locuri ale creștinilor: Muntele Golgota și Mormântul Domnului Iisus Hristos; iar jos, în stânca de piatră, se află peștera unde s-a descoperit Crucea Domnului de către Sfânta împărăteasă Elena.
După patima cea de bunăvoie a lui Hristos, după înviere și după înălțarea la ceruri, acel loc sfânt pe care s-a săvârșit jertfa Mântuitorului era urât de cei care l-au tăgăduit pe Hristos. În urma înfrângerii revoltelor iudaice, împăratul Adrian (117-138), care nu-i agrea nici pe iudei nici pe creștini, a construit în locul cetății Ierusalimului, distrusă de Tit (79-81), o nouă cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina. Atunci mormântul Domnului a fost astupat cu pământ și cu pietre, iar pe Golgota a fost zidit un templu închinat zeiței Venera.
La Ierusalim, în aceste locuri a trimis împăratul Constantin cel Mare pe împărăteasa Elena, cu mult aur și i-a scris patriarhului Macarie (314-333) ca să o ajute la ridicarea sfântului locaș. Sfânta Elena a zidit și alte biserici în Betleem și pe Muntele Eleonului și în grădina Ghetsimani și la multe locuri sfinte, și le-a dăruit cu tot felul de podoabe. Însă biserica de pe mormântul Domnului era mai frumoasă și mai mare decât toate.
Finalizarea construcției și sfințirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veșnicie. La încheierea lucrărilor de construcție, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate țările în Ierusalim, la sfințirea bisericii. "Și era multă mulțime de arhierei adunați, din Vithinia, din Cilicia și Cappadocia, din Siria și Mesopotamia, din Finicia și Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania și din Persia a venit un episcop. Și credincioși, mulțime fără de număr, din toată lumea s-a adunat, încât hotarele Ierusalimului nu-i încăpeau pe ei. Și s-a sfințit Biserica Învierii lui Hristos în luna septembrie în 13 zile și tot Ierusalimul s-a înnoit, la treizeci de ani ai împărăției lui Constantin". (Viețile Sfinților)
Sfântul și întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinții părinți, ca să fie prăznuită sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim, de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.
