Părintele Calistrat spune că sinuciderea nu este o eliberare. „Dacă am învia pe cei care şi-au pus capăt zilelor, cred că am putea scrie teancuri sau biblioteci de filozofie, despre ce ar putea povesti oamenii ăia ca regret, după ce au făcut greşeala aceasta. Cu mintea de după catastrofă! Păcat!”, a explicat acesta.
„Marele profesor Galeriu spunea aşa.. "că omul începe să trăiască din ziua în care moare, cât este viu este în moarte". Iar Marele Antonie Plămădeală, Mitropolitul Arealului, un mare cărturar ortodox, spunea aşa "noi când ne-am născut Dumnezeu ne-a dat o ramă, aceea sunt anii noştri. Ne-a pus o pânză albă în ramă şi a spus aşa "Pana ce vii la Mine, pictează-ţi icoana ta proprie!" iar noi punem acolo: familia, casa, copiii, realizările, cultura, credinţa, obiceiurile, tradiţiile, tot ce am agonisit în viaţă şi aceea este icoana noastră. Când ne-am dus în faţa lui Dumnezeu, El o examinează şi ne dă o notă, în raport de nota aceea putem deschide uşa spre dreapta sau spre stânga, aşa cum cere Evanghelia. Noi de fapt ce suntem? Suntem pictorii vântului! Noi plutim prin spaţiu şi prin timp, iar Dumnezeu stă veşnic pe loc căci timpul e veşnic! Şi noi mergem uşor de la întunericul de unde venim, din neştiinţă, căci aşa spune Dumnezeu: "Nu ştiţi de unde veniţi şi unde vă duceţi!" şi mergem uşor spre Dumnezeu, spre veşnicie cu această icoană în mână!”, a spus părintele Calistrat.
