”Cea mai grava forma de nedreptate e justitia inchipuita” (Platon)
Doamnelor si domnilor,
8.000 de oameni in detentie ilegala. Aceasta este cifra neoficiala a masacrului judiciar din Romania ultimilor 4 ani reprezentat de nerespectarea deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionali de catre magistratii romani. Este un adevar pe care statul roman incearca din rasputeri sa-l ascunda. El continua si astazi, fara ca cineva sa faca ceva.
Aceasta scrisoare este adresata, in primul rand, acelor dintre dumneavoastra care sub diferite forme reprezentati una dintre cele trei puteri legitime consacrate intr-o tara democratica, asa cum se considera a fi si Romania, respectiv puterea executiva, puterea legislativa, dar mai ales puterea judecatoreasca.
Deopotriva, aceasta scrisoare este adresata avocatilor care isi apara clientii care se regasesc acum in detentie ilegala, fara a fi avut parte de un proces corect. In sfarsit, acest demers se constituie si intr-o invitatie la reactie din partea celor care se afla in situatia juridica descrisa in aceasta Scrisoare Deschisa si care nu inteleg cum este posibil ca intr-o tara, care se pretinde a fi un stat de drept si democratic, un numar de oameni sa continue sa se gaseasca in detentie ilegala. Le adresez, pe aceasta cale, un indemn ferm de a reactiona si de a actiona pe toate caile legale – juridice, dar nu numai – pentru a-si recapata libertatea, de care au fost privati in mod abuziv si in mod ilegal. Iar, daca nu, macar sa vorbeasca raspicat despre ceea ce se intampla!
Oriunde legea se termina, incepe tirania, pentru ca atunci cand legea este ignorata, un rau va fi produs asupra altui semen; deopotriva, oricine aflat intr-o pozitie de autoritate isi depaseste drepturile ce i-au fost conferite prin lege, uzand de prerogativele avute la dispozitie si astfel depasindu-si atributiile, inceteaza sa mai fie un magistrat, pentru ca uzand de forta si actionand in afara autoritatii conferite de lege, acesta se comporta precum orice alta persoana care, prin forta, incalca drepturile altei persoane.
Aceste afirmatii nu imi apartin mie – desi mi-ar fi placut, ce-i drept – ci filosofului englez John Locke, care a concluzionat – mult mai bine decat mine, iar asta acum aproape patru secole, cand erau puse bazele societatilor democratice si ale statului de drept – ca atunci cand orice persoana investita cu autoritate, de catre stat, isi depaseste prerogativele sale legale sau incalca legea, in orice fel, aceasta inceteaza „sa mai fie un magistrat si, actionand fara niciun fel de autoritate, alta decat cea conferita de lege, poate fi vazut ca orice alt individ care, prin forta, uzurpa si incalca drepturile altuia.”
In ansamblu, altfel spus, nu conteaza daca tirania este exercitata de o singura persoana sau de catre un grup de persoane apartinand uneia dintre cele trei puteri legitime. Rezultatul este acelasi si se va solda, de fiecare data, cu suferinta sau chiar cu moartea unui numar foarte mare de oameni... prin exercitarea tiraniei, in numele dreptatii, dar in dispretul legii!
Echilibrul celor trei puteri, intr-o democratie reala si viabila, ne garanteaza noua, tuturor, existenta in ansamblu a acesteia si a prezervarii libertatii cetatenilor. Orice incercare a uneia dintre cele trei puteri de a submina legitimitatea vreuneia dintre celelalte doua conduce la alunecarea statului catre tiranie sau autocratie, asa cum s-a mai intamplat relativ recent in istoria Romaniei... de prea multe ori, in ultimul secol!
In al doilea rand, aceasta scrisoare este adresata celor mai importanti reprezentanti ai presei romanesti, cei ce reprezinta – in mod neoficial, dar intr-o democratie – cea de-a patra putere intrun stat. Dumneavoastra, cei din presa romana, aveti datoria deopotriva morala si deontologica de a trage un semnal de alarma ori de cate ori, in statul roman, au loc abuzuri asupra propriilor sai cetateni, abuzuri ce uneori au condus la moartea celor nedreptatiti.
In al treilea rand, aceasta scrisoare este adresata reprezentantilor cancelariilor occidentale, care actioneaza si in calitate de garanti, in fata lumii, confirmand astfel ca Romania este o democratie, in care statul de drept functioneaza, iar abuzurile statului impotriva propriilor cetateni nu sunt tolerate.
Pentru aceia dintre dumneavoastra ce nu vor avea rabdarea sa citeasca aceasta scrisoare pana la capat, va invit, dupa acest preambul, sa incercati sa va raspundeti – si poate sa imi raspundeti – la urmatorul DECALOG:
Intrebarea 1: este adevarat ca, in Romania, deciziile CCR sunt obligatorii pentru toata lumea, deci cu atat mai mult pentru sistemul de justitie?
Raspuns: DA. Constitutia Romaniei prevede la articolul 147, paragraf (4), ca deciziile CCR sunt general obligatorii, de la data publicarii lor in Monitorul Oficial.
Intrebarea 2: este adevarat ca decizia CCR cu numarul 297/2018 prevede ca, in anumite cazuri, anumite dosare sunt deja prescrise, iar timp de 4 ani aceasta decizie nu a fost respectata de sistemul de justitie?
Raspuns: DA. Decizia CCR nr. 358/2022 statueaza clar si fara echivoc acest lucru.
Intrebarea 3: care au fost cauzele pentru care sistemul de justitie din Romania nu a respectat decizia nr 297/2018 a CCR?
Raspuns: aparent, ar fi vorba despre ignoranta „in corpore” a intregului sistem de justitie din Romania, dar mai ales cea a judecatorilor iCCJ care au creat jurisprudenta institutionala (aplicand gresit decizia nr 297/2018 a CCR) pentru toate instantele din Romania.
Intrebarea 4: care au fost consecintele nerespectarii, timp de 4 ani, de catre sistemul de justitie din Romania a deciziei nr. 297/2018 a CCR?
Raspuns: trimiterea ilegala a unor oameni la inchisoare. Pe cale de consecinta, de mai bine de 8 ani, statul roman tine oameni in detentie ilegala.
Intrebarea 5: este adevarat ca si dupa publicarea deciziei nr. 358/2022 a CCR – care statueaza, inca o data, neconstitutionalitatea art. 155, lit. d, din Codul Penal, la fel ca si decizia nr. 297/2018, nerespectata de justitia din Romania timp de 4 ani – au existat judecatori romani, care nici de aceasta data nu au respectat legea continuand sa trimita oameni la inchisoare, desi dosarele erau prescrise?
Raspuns: DA. Un prim exemplu este decizia penala nr. 1049/A/25.07.2022, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I Penala, in dosarul nr. 45188/3/2018. Chiar mai mult decat atat, acelasi complet a reliefat o practica constanta in nerespectarea deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale CCR, in acest sens putand fi date ca exemplu si decizia penala nr. 1075/8.08.2022 pronuntata in dosarul nr. 1016/339/2020 sau decizia penala nr. 912/3.06.2022 pronuntata in dosarul nr. 8197/1748/2020. Se observa, fara doar si poate, ca intr-un interval de doar 3 luni, doar un singur complet de la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I Penala, a pronuntat 3 (trei) hotarari ilegale, cu consecintele incarcerarii ilegale a inculpatilor din dosarele respective.
Intrebarea 6: au fost eliberati toti cetatenii romani aflati in detentie ilegala din cauza nerespectarii de catre sistemul de justitie a deciziilor CCR – nr. 297/2018 si/sau 358/2022?
Raspuns: NU. Romania continua sa aiba oameni aflati in detentie ilegala, iar numarul acestora pare sa nu intereseze pe nimeni, asa incat cifra reala nu este cunoscuta.
Intrebarea 7: de ce nu sunt eliberati cetatenii romani aflati in detentie ilegala ca urmare a nerespectarii de catre sistemul de justitie a deciziilor nr. 297/2018 si/sau 358/2022 ale CCR?
Raspuns: o prima ipoteza este aparenta lipsa a unui cadru legal, iar de acest lucru – daca aceasta ar fi realitatea – se fac vinovati Parlamentul si Guvernul Romaniei, carora li se alatura iCCJ, care putea emite – intre 2018 si 2022 – o hotarare prealabila, prin completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu caracter obligatoriu.
O a doua ipoteza, ar consta in faptul ca pur si simplu exista o coniventa, o intelegere tacita, intre toti actorii statului roman prin care se incearca musamalizarea abuzului facut de justitia romana, timp de 4 ani, concretizat in detentia ilegala a unor oameni si care continua si in prezent.
Intrebarea 8: este compatibila notiunea de „stat de drept” cu detentia ilegala a unor oameni, a caror unica vina este ca justitia romana nu a respectat timp de 4 ani deciziile nr. 297/2018 si/sau nr. 358/2022 ale CCR?
Raspuns: NU. Dar, cu toate acestea, in mod paradoxal, in Romania raspunsul este DA.
Intrebarea 9: care este motivul din cauza caruia oamenii trimisi ilegal la inchisoare, din cauza erorilor facute de catre sistemul de justitie – majoritatea chiar si recunoscute de catre acesta – nu pot fi eliberati niciodata?
Raspuns: nu crede nimeni ca poate exista vreun astfel de motiv intr-un stat de drept ce se pretinde a fi democratic, dar poate exista intr-un stat care aluneca spre tiranie.
Intrebarea 10: care este parerea ambasadelor occidentale despre faptul ca in Romania exista detentie ilegala, iar statul roman incearca sa ascunda acest lucru?
Raspuns: noi, cei aflati in detentie ilegala, chiar asteptam un raspuns, pentru ca inca vrem sa credem in prevalenta legilor asupra oricaror alte interese, fie ele legitime sau (mai degraba) nu.
Acum, mai departe, celor dintre dumneavoastra, doamnelor si domnilor, care veti alege sa cititi in continuare aceasta scrisoare, va voi semnala si va voi arata ca, in Romania, impotriva tuturor principiilor enuntate mai sus, exista cetateni aflati in detentie ilegala, pe care statul roman ii tine prizonieri, chiar mai rau decat in perioada anilor ’50.
Puteti sa ramaneti surzi sau orbi la aceste crunte abuzuri, care duc la suferinta nedreapta, la imbolnavire si chiar la decesul acestor oameni, doar daca alegeti sa o faceti in dispretul total al legilor si al Constitutiei Romaniei.
Doamnelor si domnilor,
Ma numesc Lucian Duta, am 53 de ani si sunt medic, in prezent aflandu-ma in detentie ilegala, in penitenciarul Rahova.
Sunt doar unul dintre oamenii trimisi ilegal la inchisoare, in perioada 2014 – 2022. Acest lucru a fost posibil din cauza ignorarii de catre judecatorii romani, timp de 4 ani a cel putin unei hotarari ale Curtii Constitutionale a Romaniei, respectiv hotararea nr. 297 din 2018. Va reamintesc ca, potrivit Constitutiei Romaniei, hotararile CCR sunt general obligatorii din momentul publicarii acestora in Monitorul Oficial al Romaniei, deci cu atat mai mult pentru judecatorii romani, a caror principala indatorire este aceea de aplicare, in totalitate, a legilor si a prevederilor constitutionale.
Aceasta hotarare a CCR statua, fara drept de echivoc, neconstitutionalitatea partiala a art. 155 alin. 1 din Codul Penal, consecinta imediata fiind faptul ca in unele dintre cazurile supuse cercetarii penale sau cercetarii judecatoresti nu mai exista prescriptie speciala, operand doar prescriptia generala.
In mod natural, judecatorii romani erau obligati sa respecte si sa aplice decizia judecatorilor constitutionali si sa constate, pe cale de consecinta, ca un anumit numar de dosare trebuiau declarate ca fiind prescrise, urmare indeplinirii termenului de prescriptie generala, tragerea la raspundere penala a persoanelor din acele dosare nemaifiind legal posibila.
Asa cum cunoasteti cu totii, prescriptia reprezinta un instrument juridic prezent in toate sistemele de drept din lume si, in esenta, reprezinta acea perioada de timp in care o persoana poate fi trasa la raspundere penala, fara a transforma dreptul la opresiune al statului intr-un instrument aplicabil discretionar sau sine die.
Decizia CCR nr. 297 din 2018 este consecinta conjugarii a doi factori esentiali: ignoranta celor care au elaborat textele noului Cod Penal, precum si incetineala – voita sau nu – a anchetelor penale desfasurate de procurorii romani. Chiar daca aceasta decizie a provocat nemultumiri, unele poate justificate pentru societatea romaneasca, ea trebuia obligatoriu respectata si aplicata, asa cum prevede in mod imperativ si fara echivoc actul ce reprezinta fundamentul statului roman, respectiv Constitutia Romaniei.
In mod cu totul surprinzator, poate cu doar doua sau trei exceptii, decizia CCR evocata nu a fost niciodata aplicata. Desi conteaza mai putin daca acest fapt a fost rezultatul ignorantei sau al relei credinte, imputabile multor judecatori romani de pe toate palierele, mult mai grav este faptul ca timp de 4 ani – de la publicarea Deciziei nr. 297 din 2018 – si alti 4 inainte, au fost oameni trimisi ilegal la inchisoare pentru fapte ce, din punct de vedere juridic, nu le mai erau opozabile.
Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari erori facute vreodata de justitia romana, daca nu probabil cea mai mare represiune nedreapta indreptata impotriva propriilor cetateni, cel putin dupa 1989, soldata cu detentia ilegala a unor oameni, cu imbolnavirea unora dintre ei sau poate chiar decesul. Aceasta veritabila executie judiciara in masa, infaptuita de o parte a statului roman, in timp ce cealalta parte continua sa asiste impasibila, in urma careia nenumarati copii au ramas fara parinti, iar multe familii au fost destramate, a parut ca ia sfarsit in anul 2022, cand – din nou – Curtea Constitutionala a Romaniei a sanctionat ilegalitatile comise de catre statul roman intre 2014 si 2018, pe de o parte, respectiv 2018 si 2022, adoptand o noua decizie, respectiv Decizia nr. 358 din 26 mai 2022.
Aceasta noua hotarare statueaza, fara echivoc, doua aspecte fundamentale si extrem de grave: primul dintre acestea, ca si decizia anterioara nr. 297 din 2018, reafirma neconstitutionalitatea art. 155 alin. 1 din noul Codul Penal si, pe cale de consecinta, prescrierea faptelor in unele dosare aflate in diverse stadii de cercetare; al doilea – mult mai grav – ca timp de 4 ani de la precedenta decizie, judecatorii romani au interpretat eronat, din ignoranta – eu as spune, iar asta fara sa gresesc, cu rea-credinta – decizia nr. 297 din 2018 a CCR, avand ca rezultat trimiterea ilegala si detentia nedreapta a unor oameni.
Dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. 358 din mai 2022 a CCR era de asteptat ca toti cei condamnati ilegal timp de 4, ba chiar 8, urmare nerespectarii deciziei nr. 297 din 2018, sa fie eliberati. Acest lucru, din pacate, nu numai ca nu s-a intamplat, dar – mult mai grav – pe langa faptul ca statul roman nu a indepartat nedreptatea si ilegalitatile comise prin detentia ilegala la care si-a supus proprii cetateni, acesta continua sa ignore si sa incalce si astazi cele doua decizii ale CCR, incercand sa ascunda sub pres, prin tot felul de tertipuri, veritabilul masacru infaptuit de unii judecatori romani.
Motivatia legala – nu-i asa?! atrocitatile statului au intotdeauna un „temei legal” – este deopotriva absurda si acoperita de ridicol: toti cei condamnati ilegal care doresc sa exercite o cale extraordinara de atac, cerand sa li se aplice legea, nu o pot face daca in timpul procesului au invocat Decizia nr. 297 din 2018 a CCR. Cu alte cuvinte, daca ai fost ilegal trimis la inchisoare pentru ca ai invocat decizia CCR pe care judecatorii nu au catadicsit sa o respecte, astazi nu mai ai dreptul la nimic.
Astazi stim cu precizie ca intre 2014 si 2022 unii oameni au fost ilegal condamnati la inchisoare de catre sistemul de justitie din Romania. De asemenea, mai stim ca oamenii continua sa fie tinuti ilegal in inchisori, deoarece statul roman refuza sa faca ceva pentru a corecta aceste abuzuri, considerand ca prin alte abuzuri le poate acoperi pe cele comise anterior.
Mai mult, pare ca exista o complicitate monstruoasa intre toate cele trei puteri ale statului roman pentru a trece sub tacere aceste veritabile crime judiciare soldate cu suferinta ilegala a unor oameni. Sa nu ne mai ascundem... adevarul este ca inca exista judecatori romani, care, intrun dispret complet al legii, fac fie ce vor ei, incalcand legile cu buna-stiinta, fie ce li se dicteaza!
Doamnelor si domnilor,
Cele descrise de mine, in aceasta scrisoare deschisa, reprezinta unul dintre multele exemple ale veritabilei executii judiciare in masa, aflata in plina desfasurare, chiar sub ochii dumneavoastra. Sa nu ne dorim un stat in care se face dreptate... pentru ca asta ar insemna ANARHIE, pentru ca un stat fara de lege este o tiranie!
Ca orice om sunt obligat sa am sperante si, de aceea, nadajduiesc ca printre cei ce au citit aceasta scrisoare, pana la capat, vor exista si unii care inca mai cred in lege si in suprematia ei. Chiar daca unii incearca sa relativizeze adevarul, folosind diverse tertipuri, acesta ramane in esenta lui unic, iar adevarul este ca justitia din Romania a gresit intr-un mod greu de catalogat sau de cuantificat. Astazi, se incearca ascunderea acestor erori mizandu-se pe faptul ca pe nimeni nu intereseaza, poate, soarta catorva oameni condamnati ilegal, prin nerespectarea legii.
Imi pastrez, insa, speranta ca poate cineva din statul roman inca iubeste dreptatea si suprematia legilor si a Constitutiei, invingandu-si astfel frica si dand dovada de curaj pentru a repara ceea ce mai poate fi reparat, a scris Lucian Duță.
