''Dicţionarul de Cinema'' (Ed. Univers Enciclopedic, 1997) îl descrie pe Jean-Paul Belmondo ca pe un "antierou" lansat la sfârşitul anilor '50: buze groase, nas de boxer, privire impertinentă, mic de statură, temperament agitat, veşnic revoltat, nepăsător în faţa pericolului şi chiar a morţii, a notat agerpres.ro.
Primul său mare rol, în 1960, alături de Jean Seberg, îl aduce în atenţia publicului. Vedetă a "Noului Val" al cinematografiei ("Moderato cantabile", "Pierrot le fou"), apoi, poliţist sau vagabond în filme pentru marele public, actorul a fost un copil răsfăţat al filmului francez.
A jucat cu mari actriţe, ca Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Danielle Darrieux, Romy Schneider, Jacqueline Bisset, Raquel Welch şi Francoise Dorleac. De asemenea, a jucat alături de mari actori, cum ar fi: Alain Delon, Jean Gabin, David Niven, Omar Sharif şi Gerard Depardieu.
Site-ul www.cinemagia.ro menţionează că Jean-Paul Belmondo a fost pasionat încă din tinereţe de box şi fotbal. La vârsta de 16 ani a avut tuberculoză, iar părinţii l-au trimis în Auvergne. După întoarcerea din Auvergne, a urmat cursurile şcolii lui Raymond Girard. Debutează în teatru, în 1950, interpretând "La Belle au Bois Dormant".
În 1953, îşi face adevăratul debut pe scenă, în două piese la Théâtre de l'Atelier: "Médée" de Jean Anouilh si "Zamore" de Georges Neveux în regia lui André Barsacq.
Succesul său a venit odată cu rolul din filmul lui Jean-Luc Godard "A bout de souffle" (1960), care s-a convertit într-o mişcare culturală ce va fi numită apoi "Noul Val".
Fire sportivă, a interpretat roluri în care a făcut cascadorii fără să fie dublat. Site-ul www.imdb.com precizează că Belmondo şi-a interpretat întotdeauna singur toate cascadoriile, însă a încetat să mai facă acest lucru după un accident în timpul filmărilor la "Hold-Up" (1985).
"Bebel", cum este cunoscut în lumea filmului, a suferit, în 2001, un accident vascular cerebral, care i-a lăsat urme.