"De-a lungul anilor de presă de după 1990, pe mulți i-am auzit dorindu-și asta sau mirându-se că, din orice împrejurare, ”Hrebe” – cum îl alintau – iese mai curat, mai uscat. Mult timp i s-a spus ”eminența cenușie a PSD”, iar lui îi plăcea. Se simțea puternic și superior și demonstra tuturor că el poate rezolva orice problemă. Mai ales problemele în care legea trebuia sărită, uitată.
Experiența de viață l-a făcut pe Viorel Hrebenciuc să devină un bun psiholog, care-și cântărea rapid interlocutorul și reușea mereu să-și plieze discursul pe aspirațiile partenerului de dialog. Știa să vorbească calm, nu părea niciodată agasat de întrebările jurnaliștilor, le zâmbea, iar pe cei de la ziarele importante nu se lăsa până nu și-i făcea prieteni. De șefii cei mari, de la gazete sau posturi de televiziune, nu uita niciodată. Le gâdila orgoliu, așa cum proceda și cu șefii Poliției, ai Parchetelor, ai Garzii Financiare, șefii Vămilor sau ai departamentelor de prin Ministerul Finanțelor și promitea mereu spijin în orice problemă. Iar în anii 90, probleme erau berechet, iar traficul de influență era practicat în sferele puterii aproape fără reținere", scrie Simona Ionescu.
Citeşte continuarea pe evz.ro.