Principalele cauze ale apariţiei aluniţelor pe corp sunt predispoziţia genetică, dezechilibrele hormonale şi expunerea la soare. În copilărie, la vârstă adolescenţei şi la femeile însărcinate, activitatea hormonala este principala cauză a apariţiei aluniţelor.
Dar cum poţi face distincţia între aluniţele benigne şi cele canceroase? Totul porneşte de la inspectarea lor atentă în oglindă.
Tipuri de aluniţe
Aluniţele congenitale – Acestea sunt aluniţele pe care le ai din naştere, dar ele se întâlnesc doar în 1% din cazuri. Problema este că aluniţele congenitale prezintă şi cel mai crescut grad de risc, având o activitate canceroasă mai pronunţată. Dacă ai astfel de aluniţe, se recomandă să ceri sfatul unui medic dermatolog.
Aluniţele căpătate – Acestea pot fi căpătate pe parcurs, principalele cauze de apariţie fiind expunerea la soare, activitatea hormonală şi factorii genetici. Aluniţele căpătate au un diametru de max. 2,5 cm şi sunt inofensive, riscul de cancer de piele fiind extrem de redus.
Aluniţele atipice – Denumirea medicală a acestor aluniţe este aceea de nevi displazici. Ele au în general formă inegală, uşor asimetrică. Baza acestora este, de cele mai multe ori, de culoare maroniu-închis, dar în rest coloraţia este de obicei mai degrabă neuniformă. Aluniţele atipice prezintă un risc mai crescut de activitate canceroasă, aşa că trebuie inspectate de către medicul dermatolog.
Este foarte important să examinezi aluniţele de pe corp cât mai des. Notează-ţi orice modificări neobişnuită, mai ales în cazul aluniţelor congenitale sau atipice, pentru a preîntâmpina din timp eventualele melanoame. Melanomul malign este o formă periculoasă de cancer de piele.
La următoarea vizită de control, cere sfatul medicului inclusiv cu privire la eventualele activităţi suspecte ale aluniţelor.
Sursa: secretele.com
