Mohamed şi Leila au fost nevoiţi să plece din Bagdad în 2005, alături
de alte 1.500 de persoane. Aproape trei ani au trăit în corturi la
graniţa cu Siria.
"Nu aveam mâncare, nu aveam apă, nu puteam să ne odihnim pentru că eram
într-o nesiguranţă continuă. Nu puteam să îmi găsesc de lucru nicăieri,
iar copiii nu puteau să meargă la şcoală", a spus Mohamed.
Multe dintre rudele lor au rămas în Irak, iar viaţa lor este zilnic pusă în pericol. "Într-o zi, nişte oameni au venit la uşa noastră, au intrat cu forţă şi
l-au luat pe fratele meu, iar timp de două săptămâni nu am ştiut nimic de
el. Apoi când mergeam pe stradă la muncă m-a luat poliţia de două-trei
ori pe motiv că sunt palestinian", a mai spus bărbatul.
În acele vremuri grele s-au cunoscut şi s-au căsătorit. Acum au un
băieţel care a împlinit o lună. Tinerii aşteaptă să plece acum în
Statele Unite ale Americii. "O să încerc să lucrez, pentru că nu ne va mai lua poliţia de pe stradă. Vreau să îmi duc fiul la şcoală, să înveţe limba engleză. Acum sunt
odihnită şi asta este foarte important pentru mine", a precizat Leila.
Datorită centrului pentru refugiaţi din Timişoara, tinerii vor avea o
şansă la fericire. Instituţia a ajutat peste 200 de persoane în ultimul
an. "Centrul a fost foarte foarte bine primit şi a impresionat foarte multă
lume, foarte multe ţări şi foarte guverne. Speranţa noastră este ca şi
alte ţări să urmeze modelul României", a conchis reprezentanta UNHCR, Florentina Chiu.
La centrul din Timisoara pot fi găzduite 200 de persoane, care din motive de securitate nu pot rămâne în prima ţară de azil până la încheierea formalităţilor pentru stabilirea definitivă într-un stat.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M