Loc magic, ascuns în inima Olteniei. Numele i-a fost rostit în toată România, dar şi în cele mai îndepărtate colţuri ale Europei. Pe vremuri, nu era zi în care la Maglavit, în Dolj, să nu poposească cel puţin un călător cu sufletul împovărat. Era aşteptat cu drag, iar durerea dispărea, parcă luată cu mâna.
"Magicianul" era Petrache Lupu, un cioban simplu căruia Dumnezeu i s-a
arătat într-o zi. Zilele care au urmat le-au schimbat viaţa celor care
ajungeau la mănăstire. Anii au trecut şi magia locului nu s-a pierdut,
ba, dimpotrivă. Pentru că la Maglavit, vizionarul de la Dolj parcă
trăieşte şi astăzi.
Povestea lui Petrache Lupu începe în 1935, la Maglavit. Un sat in inima Olteniei, uitat de lume.
Bine ascuns între dealurile Doljului, Maglavitul era, ca şi astăzi, un
sat de oameni simpli. Case mici, dincolo de garduri, să le ferească de
ochii curioşilor şi uliţe ce nu au văzut niciodată asfaltul. Doar
Dunărea ce mai aduce răcoare în arşiţa de vară.
Orice trecător întrebi, te îndrumă spre mănăstire. Un om simplu a făcut Maglavitul celebru.
Cioban analfabet, multă vreme surd şi gângav, sărac lipit dar de o
curăţenie sufletească imensă. Acesta era Petre Lupu! Până într–o vineri! Atunci s-a întâmplat minunea care a schimbat viaţa ciobanului, dar şi a altora.
La 31 mai, între Paşte şi Rusalii a avut loc o teofanie. Lui Petrache i-a apărut în cale cel vechi de zile, adică
Dumnezeu, la fel ca şi lui Moise. Prima minune a început cu el. A auzit şi a putut vorbi.
În viziunile ciobanului, "Moşu" - cum i-a spus Petrache Lupu, i-a
cerut să propovăduiască dragostea de Dumnezeu şi să-i îndemne pe oameni
la căinţă. Iar Petrache Lupu a vorbit. În faţa a zeci, apoi mii, apoi
sute de mii de oameni, a vorbit despre puterea credinţei. Viziunile
sale au făcut din Maglavit loc de pelerinaj. Iar minunile au apărut şi
ele. Pe mulţi, ciobanul i-a scăpat de boală.
Toate vorbele ciobanului s-au adeverit. A avut însă de pătimit Petrache
Lupu, când au venit comuniştii. Veneau, îl luau, dispărea săptămâni
întregi, oamenii vorbeau că era torturat, dar ciobanul niciodată nu a
povestit niciodată. Biserica a fost distrusă. Acum, pe locul minunii a
fost ridicată alta.
Şi tot aici, la umbra unui copac uriaş, se odihneşte şi ciobanul vizionar. Petrache Lupu a dispărut însă nu şi amintirile lui. Poveştile le puteţi afla singuri, de aici, de la Maglavit.
