Deniile. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă sau slujbă de dimineața care se ține seara. Deniile din Săptămâna Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase și înălțătoare slujbe creștine. Deniile au apărut odată cu creștinismul și se țin în Postul Mare al Paștilor, post care durează șase săptămâni.
Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioșii participă, prin tradiție, în număr foarte mare.
Deniile Ele se săvârșesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a șasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca și cele din săptămâna a cincea și aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat, conform crestinortodox.ro.
Deniile. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi și vineri seara, cunoscute și sub denumirile de denia mică și denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebește de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca și prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumusețe care reprezintă scena punerii în mormânt).
Deniile. Denia Prohodului
Deniile. Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății: atunci a fost răstignit Mântuitorul. De aceea, în această zi, în orice biserica creștină din lume, nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghia însăși înseamnă jertfă și se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeași zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.
Deniile. În schimb, vineri seară se oficiază Denia Prohodului. Mai întâi, tineri și bătrâni, în lanț neîntrerupt, trec pe sub masă plină de flori, masă ce simbolizează catafalcul DeniaDomnului. Pe ea este așternută o față de masă bogat pictată, cu punerea în Mormânt a Mântuitorului (Epitaf), precum și Evanghelia împreună cu Crucea. Apoi, preoții, strană și credincioșii cânta Prohodul Domnului.
Deniile nu sunt doar slujbe de dimineață săvârșite seară, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este, că prin rugăciune și cântare, prin citirea Sfintei Scripturi și meditație, prin pocăință și post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor și să ne umplem de lumina cea tainică și nevăzută a prezenței iubitoare a lui Hristos în noi.
În Bucovina, Deniile sunt întâmpinate cu emoție și cu protocol. Până la începerea lor, în săptămâna a cincea din Postul Paștilor, satele trebuie curățate și primenite, începând cu casele și ogrăzile. Toată lumea foiește, aerisește și scutură.
Copiii după ce văruiesc pomii din livezi și grădini, se îmbracă în haine de sărbătoare și se duc la biserica. La fel mamele, bunicile și surorile lor, care în Săptămâna cea Mare intră în biserica cu capul acoperit de-o năframă neagră.
Deniile sunt slujbe pregătitoare, rolul lor fiind de a purifică. Ele primenesc sufletul prin curățare interioară, reculegere și concentrare în rugăciune, pentru a putea trăi deplin și profund taină și bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
