21 decembrie. Ora 12.00. Mii de muncitori din marile întreprinderi se îndreaptă spre centrul oraşului. Cordoane de militari şi miliţieni încearcă să împiedice manifestanţii cu tunuri de apă.
La ora 15.00, primii manifestanţi ajung la Hotelul Grand, din capătul centrului. Un ceas mai tarziu, muncitorii rup cordoanele de jandarmi şi miliţieni şi invadează centrul oraşului.
"Demonstranţii au ocolit de mai multe ori centrul oraşului, erau momente în care se scanda Timişoara, Timişoara şi atunci mii de oameni îngenuncheau ca la comandă .Se păstra un moment de reculegere, timp în care nu se auzea absolut nimic, după care se ridicau şi meargeau mai departe", îşi aminteşte Sorina Bota, participant la revoluţie.
Ora 18.00 Intră în mulţime primele taburi şi câini lupi.
Ora 20.00 Începe să se tragă. Sunt omorâţi şase oameni, zeci de răniţi ajung la spital şi alţi zeci sunt arestaţi.
„Mitraliera grea s-a aplecat la orizontală şi dintr-un singur foc sau dintr-o salvă foarte scurtă a ucis patru oameni: doi români şi doi maghiari. Alţi doi oameni au fost ucişi, îmi place să cred că accidental. Nu e nici o consolare pentru părinţii şi rudele lor”, susţine revoluţionarul Dorin Suciu.
A doua zi, pe 22 decembrie, revoluţia continuă. Demonstranţii nu mai plângeau morţii de la Timişoara, pentru că Tîrgu-Mureşul avea deja morţii lui. Mii de oameni se adună din nou în centrul oraşului.
Ora 10.00 Cordoane de miliţieni şi militari înconjoară clădirea prefecturii. Printre ei, persoane mascate , îmbrăcate în uniforme diferite de cele ale celorlalţi militari.
Cine a tras în oameni? Revoluţia a fost planificată sau a fost o manifestare spontană? Sunt întrebări al căror răspuns, românii îl aşteaptă şi acum, după 20 de ani. Mai presus de toate, oamenii ştiu pentru ce au luptat: pentru Libertate.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M