În momentul în care a fost împuşcat, Valentin Aparaschivei, era de mână cu cei doi copii ai săi, pe atunci în vârstă de 12, respectiv 15 ani. Se refugiase, împreună cu familia în scara blocului în care locuiau, din faţa soldaţilor care înaintau pe Calea Girocului.
"Am ieşit în stradă, am manifestat şi noi ca toată lumea. În momentul în care s-au făcut cordoanele, ne-am speriat şi ne-am dus în casa scării unde locuiam. Şi cordonul de militari, ce a trecut prin faţa blocului, cu puştile spre blocul nostru, a luminat cu lanterna şi a tras...", povesteşte soţia lui Valentin Aparaschivei.
Cu puţin timp înainte, victima încercase să-şi liniştească familia, spunând că se trage cu gloanţe de cauciuc. De fapt, erau proiectile explozive, care i-au sfâşiat pieptul. "Pe el l-au nimerit, s-au tras 5 gloanţe în casa scării. A fost împuşcat mortal", a adăugat Dorina Aparaschivei.
Ieşiseră în stradă sub imboldul aceloraşi speranţe care i-au animat pe mai toţi timişorenii care s-au ridicat la luptă în 1989. "Ne saturasem de stat la rând la lapte, la unt, aveam copiii mici, nu aveam căldură, nu aveam lumină... multe nu aveam", îşi aminteşte soţia victimei.
La 20 de ani de la revoluţie familia lui Vasile Aparaschivei, erou martir al Timişoarei, locuieşte în acelaşi bloc în care acesta a fost ucis. Pe lângă durerea pe care o încearcă ori de câte ori trece pe lângă locul unde soţul ei şi-a dat ultima suflare, soţia victimei simte că idealurile din zilele revoluţiei nu şi-au găsit împlinirea.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M