Urmărirea penală a senatorului PSD, Cătălin Voicu, renumărarea celor 138.476 voturi nule din al doileascrutin și propaganda din anul 2009 sunt pricipalele subiecte ale zile dezbătute de editorialiști.
Silviu Sergiu scrie în articolul "Toți oamenii generalului", din Evenimentul Zilei despre reacția politicienilor Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc și Marian Vanghelie la problemele cu justiția ale senatorului PSD, Cătălin Voicu. "Dumitru Iliescu a fost ofițer în Ministerul Apărării Naționale, ocupând, la un moment dat, poziția de secretar UTC la Comitetul Politic Su perior al Armatei. Revoluția din '89, l-a prins cu gradul de maior de TAB-uri (Transportoare Blindate). Pe 26 decembrie 1989, Dumitru Iliescu a înființat o grupare militară de patru ofițeri MApN, care avea drept misiune să-i protejeze pe membrii im por tanți din conducerea Frontului Salvării Naționale, inclusiv pe Ion Iliescu. (...) (Acești ofițeri i-au stat aproape lui Ion Iliescu în toate momentele fierbinți de după Revoluție - n.a.). Ulterior a fost înființată Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP). Director a fost numit Dumitru Iliescu, la acea vreme colonel. Până la sfârșitul mandatului lui Ion Iliescu, în 1996, a fost înaintat în grad de două ori, până la gradul de general de divizie (cu 2 stele). După ce Emil Constantinescu a devenit președinte, Dumitru Iliescu a fost numit la comanda Brigăzii 16 Jandarmi din Bacău (Vezi și „Relația Cătălin Voicu- Viorel Hrebenciuc”). A fost trecut în rezervă de către Ion Iliescu, pe 21 decembrie 2004, cu gradul de general cu patru stele".
În cotidianul Gândul, Marius Niță, compară în editorialul "Renumărarea României", renumărarea voturilor nule dispusă de Curtea Constituțională e la fel de utilă ca o vizită la psiholog pentru Mircea Geoană și pentru PSD. "Pentru Mircea Geoană și pentru PSD, renumărarea voturilor nule dispusă de Curtea Constituțională e la fel de utilă ca o vizită la psiholog. Pacientul se întinde comod pe canapea și e pus să povestească în scris, prin sesizări, ce-a pățit și cum a fost traumatizat. În acest fel, o parte din frustrare dispare, bolnavul uită sau trece mai ușor peste tâmpeniile monumentale pe care le-a făcut în campania electorală și va putea accepta mai ușor înfrângerea. Biroul Electoral Central contribuie la relaxare numărând hipnotic: un vot, două voturi… o oaie, două oi, trei oi. (...)Exemplu de caz e Clujul lui Emil Boc. Curtea decide renumărarea voturilor nule, renumărare care ar fi trebuit să se facă la București, de Biroul Electoral Central. La Cluj, Biroul Județean din care fac parte toți reprezentanții partidelor politice renumără voturile, ca să știe ce numără colegii din Capitală. Chiar și fără asta, voturile valabile ce ar fi fost anulate prin aplicarea a încă unei ștampile sunt bune anulate."
Petre Barbu, scrie în Adevărul despre "Eterna propagandă", asemânând votul din 2009 cu cel din 1990. "După 20 de ani am votat împinși de aceeași propagandă primitivă ca cea din 1990. În 2009 am votat la fel ca în 1990, sub tirul propagandei: împotrivă! Dacă am votat cu Băsescu, înseamnă că am votat împotriva mogulilor de presă, a comunistului Ion Iliescu, a sforarului Hrebenciuc și împotriva analfabetului Vanghelie. Dacă am votat cu Geoană, am vrut să scăpăm țara de dictatorul Băsescu, de incompetentul Boc, de alunecosul Berceanu, de instabilitatea politică, de scandalurile care nu se mai opresc și de cârdășia portocalie. Propaganda din 2009 îmi amintește de scrutinul din 1990. Atunci am votat pentru Ion Iliescu, dar împotriva celor care n-au mâncat salam cu soia, împotriva Golanilor care vor să destabilizeze țara, a „moșierului" Ion Rațiu, a „industriașului" Radu Câmpeanu, a țărăniștilor care vor să-i aducă pe chiaburi, nu ne vindem țara!, să moară Coposu!"
