Primăria, rampă de lansare pentru politicieni

Moda primarilor care au ajuns să ia în mâini frâiele ţării a fost lansată de Victor Ciorbea în 1996, când acesta a părăsit primăria capitalei pentru postul de premier al Convenţiei Democratice. Ciorbea a fost primar general numai cinci luni.

A urmat Traian Băsescu. După ce a încheiat un mandat la Primăria Generală şi l-a câştigat pe cel de-al doilea, Băsescu a câştigat preşedinţia României, în 2004.

I-a călcat pe urme Adriean Videanu, care a fost primar general până în 2008. Videanu nu a mai râvnit la un nou mandat, dar a primit un portofoliu de ministru în Cabinetul Boc.

Între timp, Emil Boc, primarul Clujului, a lăsat şi el administraţia pentru Palatul Victoria, unde s-a instalat ca premier.

Sorin Oprescu a câştigat primăria generală în 2008 şi a promis că nicio altă funcţie nu-l va face să părăsească postul de primar. Iată-l acum candidând la preşedinţie.

Liviu Negoiţă este primarul sectorului trei, aflat la al doilea mandat. Deşi apreciat în sectorul său, Negoiţă a acceptat provocarea de a fi premier desemnat şi a forma un Guvern.

Nu pentru toţi politicienii, renunţarea la administraţie pentru funcţii înalte în stat a fost o idee bună. Victor Ciorbea a avut un mandat de premier agitat şi nu a mai reuşit să ocupe apoi nicio funcţie politică importantă, iar Emil Boc se apropie de finalul mandatului de premier, iar postul de primar de la Cluj s-a ocupat deja.