Sfecla roșie este o plantă erbacee bianuală, de cultură anuală (Beta rubra), din familia Chenopodiacee, din care fac parte și sfecla de zahăr, sfecla de distilerie, sfecla furajeră, sfecla de grădină.
Originile sfeclei se regăsesc în Babilonul antic. În Evul Mediu, călătorii din Italia au adus-o în Europa de Nord și Centrală, de unde a ajuns în Orient și China. În prezent, este cultivată în Italia, Franța, Spania, Olanda, Elveția și Statele Unite.
Are în compoziția sa multe substanțe nutritive precum vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, potasiu, acid folic și antioxidanți. Sfecla roșie este ușor de digerat și este bogată în apă (peste 90 %); zaharuri; fibre. Pigmentul care dă rădăcinii caracteristica culoare roșu-violaceu și care are o acțiune antioxidantă este saponine. Este bogată în substanțe vegetale care ușurează eliminarea grăsimilor; acid glutamic, un aminoacid care stimulează activitatea sistemului nervos.
Sfecla roșie se poate consuma ca și garnitură, în stare crudă sau coaptă (în acest caz nu trebuie decojită, pentru a-i păstra calitățile nutritive) sau ca suc obținut prin centrifugare. Poate fi, de asemenea, un ingredient în ciorbele de legume, în timp ce frunzele se pot consuma în salate, crude, opărite sau fierte pe aburi. Salata preparată din sfeclă o putem combina cu, morcovi și ridiche neagră, adăugând suc de lămâie. Sfecla roșie este un depozit natural de vitamine și de microelemente care nu se distrug prin fierbere. De aceea, ea este un eficient leac împotriva unor afecțiuni grave.
Prin conținutul ei bogat în fier și vitamina C, sfecla favorizează creșterea nivelului de hemoglobină din sânge. Anemia și alte boli grave ale sângelui pot fi ameliorate prin consumul zilnic de sfecla roșie, care contribuie și la întărirea pereților vasculari. Sfecla roșie consumată în mod regulat previne și tratează leucemia, cancerul pulmonar, colon-rectal și cel gastric datorită faptului ca aceasta este bogată în substanțe antioxidante. Rădăcina de sfecla roșie face minuni în cazul cancerului de prostată sau de sân, precum și în cancerul testicular.
Bogată în potasiu și în acid folic, sfecla roșie este benefică celor care au probleme de inima. Sfecla reglează tensiunea arterială și asigură buna funcționare a musculaturii cordului. Prin consumul de sfeclă putem menține la cote normale nivelul de colesterol din sânge. Frunzele de sfeclă sunt foarte bune în ameliorarea osteoporozei.
Mulțimea de microelemente care se găsesc în sfeclă în cantități apreciabile o transformă într-un mijloc eficient de detoxifiere a organismului și de întărire a imunității. Sfecla roșie contribuie la stabilizarea PH-ului (echilibrul acid-alcalin) din corp, fapt important pentru imunitate, deoarece bacteriile înfloresc atunci când echilibrul PH-ului din organism se strică.
Împotriva simptomelor de gripă și răceală este indicat consumul zilnic a două pahare cu suc de sfeclă roșie.
Parodontoza, o boală destul de gravă la nivelul danturii poate fi combătută cu ajutorul sfeclei roșii.
Bolile renale, precum infecțiile și calculii renali pot fi combătute prin consumul de sfeclă roșie.
Un tratament excelent pentru sindromul oboselii postvirale, al oboselii cronice, pentru febra glandulară sau pentru recuperarea după o boală istovitoare este amestecul de sucuri din sfeclă, morcovi, măr și țelină.
De secole sfecla roșie este apreciată ca stimulent digestiv și hepatic. Afecțiunile hepatice pot fi ameliorate prin consumul de sfeclă roșie. Astfel ficatul gras (steatoza hepatică), ficatul obosit, ficatul leneș sau chiar în stările infecțioase precum hepatite sfecla roșie ajuta la îmbunătățirea metabolismului celular și prelungește viața hepatocitelor (celule hepatice).
Fiind alcătuită în proporție de 80 % din fibre, sfecla roșie are efecte benefice în cazul problemelor digestive. Pentru cei cu stomac mai sensibil se recomandă ca ea să fie consumată fiartă sau coaptă.
Rădăcina de sfeclă roșie conține polizaharide și fibre care ajută la combaterea constipației. Se poate consuma sfecla roșie crudă sau fiartă amestecată cu hrean și miere.
Un studiu recent, realizat de cercetătorii din cadrul Universității de Sport și Științe Medicale din Exeter, Marea Britanie, a descoperit că sucul de sfeclă roșie are proprietăți extraordinare asigurând, printre altele, o rezistență nebănuită a musculaturii în cazul efortului fizic susținut.
Contraindicații: sucul de sfeclă nu se bea imediat, trebuie lăsat 2-3 ore, ca să se evapore unele substanțe nocive. Sfecla nu este recomandată diabeticilor, din cauza conținutului ridicat de zaharuri, nici celor care suferă de calculi renali de tip oxalați, deoarece conține acid oxalic, o substanță care tinde să formeze cristale, care se acumulează în aparatul urinar.
