Patru cazuri în care Știința a învins Biserica

Geocentrismul

Ideea că Soarele orbitează în jurul Pământului, și nu invers, a fost poziția adoptată de Biserică, în Evul Mediu, iar Biblia părea a susține această ipoteză. Deși părea logic, Pământul pare a fi solid și cerurile se mișcă, o mai atentă observare a cerului a ridicat probleme serioase. Stelele călătoare (acum cunoscute ca fiind planete) păreau a-și schimba direcția, mergând înapoi în loc să aibă o orbită constantă.

Copernicus și Galileo, folosindu-se de telescoape, au sugerat că Pământul se rotește de fapt în jurul Soarelui. Biserica s-a înfuriat și l-a condamnat pe Galileo la arest la domiciliu, pe viață, sub suspiciunea de erezie. În 1835, în fața dovezilor copleșitoare, Biserica a renunțat la opoziția față de heliocentrism, iar în 1992, Papa Iona Paul al II-lea a emis scuze publice pentru tratament. Acum sunt planuri pentru construirea unei statui a lui Galileo în interiorul Vaticanului.

Vârsta Universului

Deși în Biblie nu este specificată vârsta Pământului, mai mulți cărturari ai Bibliei au încercat să o deducă folosindu-se de vârstele personajelor și diverse date istorice. Această abordare prezintă mai multe probleme, cronologia devenind confuză după Regele Solomon, fapt care nu a oprit mai mulți oameni de știință să avanseze date. Johannes Kepler credea că lumea a fost creată în 3992 î.e.n, iar Sir Isaac Newton a avansat data de 4000 î.e.n.

Datarea cu carbon a unor mostre de rocă, extrase de la mare adâncime, a arătat că Pământul are o vârstă de 4.54 miliarde de ani. Folosind telescoape puternice, precum Hubble, oamenii de știință au determinat, prin observarea unor galaxii la 13 miliarde de ani lumină, că vârsta Universului este de circa 13,7 miliarde de ani.

Creația și evoluția

În 1859, lucrarea lui Charles Darwin, "On the Origin of Species", a provocat cea mai mare ruptură între Biserică și știință, după Galileo. Ideea că omul nu era creat în imaginea lui Dumnezeu, ci că a evoluat din maimuțe, a oripilat mulți creștini. Deși nu tot clerul era împotriva teoriei evoluției, o parte era furioasă. Într-o dezbatere celebră de la Muzeul Universității Oxford, Episcopul de Oxford, Samuel Wilberforce l-a întrebat pe apărătorul lui Darwin din care parte a familiei sunt maimuțele, ale mamei sau ale tatălui.

În mod surprinzător, disputa între cele două tabere continuă și în ziua de astăzi, chiar dacă există dovezi clare ale evoluției și sunt foarte puțini biologi care se opun celebrei teorii. O parte dintre creștini, cei care cred că Dumnezeu a creat lumea așa cum este descris în Geneză, au pornit un curent nou numit Creaționism sau "Intelligent Design" și fac lobby puternic, cel puțin în Statele Unite, pentru introducerea teoriei lor în școli, împreună cu teoria evoluție. Biserica Anglie a emis scuze oficiale, în 2008, spunând că s-a opus prea tare când a fost publicată cartea lui Darwin.

Noe, potopul și fosilele

La începutul secolului al XIX-lea o tânără, numită Mary Anning, a descoperit o creatură ciudată într-o rocă din Dorset, Anglia. Era o fosilă de ichthyosaur, o reptilă marină care a trăit în perioada dinozaurilor. Descoperirea fosilelor a început să ia avânt și în curând au fost găsite de fosile, în Marea Britanie, Statele Unite și restul lumii. Faptul că multe dintre creaturile identificate nu păreau să mai existe pe Pământ ridica o problemă legată de învățăturile Bibliei, și anume că Dumenzeu, prin Noe, a salvat toate animalele de marele Potop. 

Cuplată cu o altă credință, aceea că Dumnezeu a dat lui Adam control asupra tuturor creaturilor care se mișcă pe Pământ, se credea că este imposibil ca o specie să dispară. Descoperirea lui Mary și argumentele lui Georges Cuvier și al altor oameni de știință, a invalidat poziția Bisericii.