Victimele au fost aruncate în groapa comună din oraşul Malbork, fost Marienburg, în primăvara anului 1945, când acesta a fost ocupat de Armata Roşie.

Descoperită  în timpul construirii unui hotel de lux, groapa se află la 300 de metri distanţă de castelul medieval al cavalerilor teutoni, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Polonia.

"Până acum, 1.800 de cadavre au fost deshumate", explică Sawicki. "Persoane de toate vârstele. Toţi au fost îngropaţi dezbrăcaţi. Circa 30 dintre aceştia au urme de gloanţe în cranii", a adăugat arheologul. "În rest, nimic. Niciun obiect, nicio bucată de metal, nici ochelari, inele, nici măcar proteze dentare. Nimic care ne-ar putea ajuta să identificăm victimele", a precizat el.

Potrivit ipotezelor arheologilor, multe dintre persoanele respective au murit de frig, de foame sau din cauza bolilor, în timp ce altele ar fi fost omorâte în luptele dintre Armata Roşie şi Wehrmacht, în acest oraş din fosta Prusie de Est

Craniile cu urme de gloanţe au fost descoperite la începutul lucrărilor. Ele aparţin persoanelor ucise la urmă, care ar fi avut datoria de a strânge cadavrele din oraş pentru a le arunca în groapa comună, consideră Sawicki.

"Dacă nu găsim haine, este pentru că au fost arse, de teama unei epidemii de tifos", crede Sawicki.

Nicio dovadă a existenţei unei gropi comune nu figurează în arhivele de la Malbork, neştiindu-se nimic despre aceasta timp de 60 de ani, a declarat secretarul primăriei, Piotr Szwedowski.

Groapa "datează probabil din perioada în care majoritatea germanilor părăsiseră deja oraşul, trecut sub control sovietic", consideră el, precizând că primele mărturii poloneze sunt de după mai 1945, când cei dintâi polonezi au sosit din estul Poloniei în Malbork, oraş cedat URSS.

Potrivit istoricului german Rainer Zacharias, originar din Marienburg, autorităţile germane le-au cerut localnicilor să fugă, atunci când Armata Roşie se apropia de regiune, la jumătatea lunii ianuarie 1945.

Ultimul tren cu refugiaţi germani a părăsit oraşul la 24 ianuarie, în timp ce luptele dintre militarii germani, baricadaţi în castel, şi soldaţii sovietici au durat până la 9 martie.

Într-o carte publicată în 1967, Zacharias scria că nu există informaţii despre soarta a 1.840 de localnici din Marienburg dintre cei circa 3.000 care au rămas în regiune, în pofida apelului de evacuare.

La Malbork, mulţi văd o legătură directă între acest număr şi cel al cadavrelor deshumate, dar şeful Parchetului local, Waldemar Zduniak, este prudent..

"Nu suntem istorici, ci procurori. Avem nevoie de dovezi. Căutăm, în special în Germania, martori care să ne dea informaţii despre circumstanţe şi să confirme naţionalitatea acestor persoane", a declarat Zduniak. Deocamdată, nimeni nu a răspuns apelului, însă speranţele unor foşti localnici din Marienburg au renăscut deja.

Franz-Rudi Neumann, în vârstă de 83 de ani, care locuieşte în Lubeck, în nord-estul Germaniei, este convins că bunica lui a fost aruncată în acea groapă comună. "În acea perioadă, ea trebuie sa fi avut în jur de 80 de ani. Îşi rupsese femurul şi nu putea să meargă", povesteşte Neumann. "Sper că îşi va găsi în sfârşit un loc de odihnă demn şi că acesta va fi la Marienburg, oraşul în care ea a trăit", adaugă el.