Dacă treceţi prin culoarul Rucăr-Bran şi vreţi să ajungeţi în Parcul Naţional Piatra Craiului, intrarea se face prin Cheile Dâmbovicioarei. Loc cu o deosebită încărcătură istorică, după ce Nicolae Iorga a localizat acolo bătălia de la Posada. Pe drum numeroase obiective turistice: ruinele unei cetăţi, grupuri statuare şi, la final, peştera Dâmbovicioarei.
Acelea sunt ruinele cetăţii Oratea, o fortificaţie construită în
secolul al XIV-lea, cam în acelaşi timp cu Castelul Bran. Alături de
Bran şi de Rucăr era cel de-al treilea punct de graniţă medieval dintre
Transilvania şi Ţara Românească
Mai departe, până la intrarea în Parcul Naţional Piatra Craiului, drumul este presărat cu statui.
Acest grup statuar, botezat Nunta Zamfirei, a fost amplasat aici cu 20
de ani în urmă, în 1989. Vizitarea sa este liberă, nimeni nu plăteşte
bilet la intrare.
În Podu Dâmboviţei, şoseaua naţională face la dreapta. Intrăm în Piatra
Craiului. Culoarul este lung şi înalt. Şi încărcat de istorie.
Nicolae Iorga presupune că, de fapt, aici, în Cheile Dâmbovicioarei,
s-a dat bătălia de la Posada, din anul 1330, dintre Basarab I şi regele
Ungariei. Atunci, oastea ungurilor a fost zdrobită de bolovanii şi
trunchiurile de copaci aruncate de românii postaţi pe culmi
Destinaţia noastră este însă Peştera Dâmbovicioarei, unul dintre
primele obiective turistice din Parcul Naţional Piatra Craiului.
Această peşteră a fost foarte locuită. Aproximativ cu 500 de ani în
urmă, când turcii au atacat Transilvania şi Braşovul, sătenii s-au
refugiat aici în peşteră. În caz că peştera era atacată, mai exista o
ieşire de siguranţă, dar acum aceasta este astupată
Legenda spune că în această peşteră a locuit un pustnic pe nume Pavel.
De câte ori venea în peşteră se închina la aceste trei coloane spunând
că este altarul său. Acolo este masa la care mânca şi scaunul pe care
stătea.
Aici sus era o a doua ieşire. În anii primului război mondial aici
locuiau doi haiduci pe nume Fulga şi Budac. Ei îi jefuiau pe oamenii
bogaţi şi dădeau celor săraci. Acest lucru s-a întâmplat până
când, într-o zi, au venit doi jandarmi îmbrăcaţi în civil, cu armele la
spate. Pe unul l-a împuşcat aici sus, iar pe celălalt, deoarece s-a
predat, l-a dus la închisoare.
De aici se mai continuă o galerie de aproximativ 370 de metri care este
interzisă deoarece nu este electrificată. Se merge târâş. Acolo, când
s-au făcut nişte cercetări, s-au descoperit nişte resturi fosile, nişte
oase de ursus peleus, un urs foarte mare de peşteră. Atunci s-a tras concluzia că această peşteră a fost un bârlog mare de
urşi şi că are o vechime de 15.000 de ani.
