Ministerul Muncii vrea să elimine inechitățile ce au condus la discriminări între persoane aflate în situații identice din punct de vedere al desfășurării activităților ce se încadrau în grupa I și a II-a de muncă, în ce privește accesul la pensia pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, dar și la acordarea unor punctaje suplimentare luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a pus în dezbatere publică un proiect de de lege privind modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit News.ro.
Documentul prevede modificarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 și are în vedere eliminarea inechităților ce au condus la discriminări între persoane aflate în situații identice din punct de vedere al desfășurării activităților ce se încadrau în grupa I și a II-a de muncă, în ce privește accesul la pensia pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, dar și la acordarea unor punctaje suplimentare luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual.
OFERTE FOARTE AVANTAJOASE LA eMAG! LE POTI CONSULTA AICI!!!
"Se propune reglementarea potrivit căreia adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Documentul verificabil poate fi unul dintre următoarele acte: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă; actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităților/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; extras din statele de plată din care să rezulte secția/atelierul/locul de muncă, precum și orice alte documente justificative", arată inițiatorii documentului în nota de fundamentare.
În situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția caselor teritoriale de pensii, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă ori s-au efectuat înregistrările în carnetul de muncă, în vederea verificării respectării legislației în domeniu.
În conformitate cu legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001, în materie de pensii și asigurări sociale de stat, conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea salariații lor, nominalizau atât locurile de muncă ce se încadrau în grupele I și a II-a de muncă, cât și persoanele ce urmau să desfășoare activități în aceste locuri.
De asemenea, perioada de timp în care o persoană avea sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă, în astfel de locuri, se stabilea prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale ce reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane, în raport cu funcția îndeplinită.
Odată cu încheierea contractelor colective de muncă, prin care angajatorul a acordat unele drepturi pecuniare, activitatea desfășurată a fost recunoscută ca fiind încadrată în grupa I și/sau a II-a de muncă, dar angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a nominaliza și persoanele a căror activitate se încadra în grupe superioare de muncă, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990.
Din cauza faptului că angajatorii nu au respectat întocmai dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, între salariații care au desfășurat activități încadrate în grupe superioare de muncă, nominalizați de angajatori, și cei care nu au fost nominalizați, dar au desfășurat aceleași activități în aceleași locuri de muncă, s-au creat discriminări, de cele mai multe ori situațiile fiind îndreptate pe cale judecătorească.
În unele unități angajatoare, unde erau organizate structuri sindicale, prin contracte colective de muncă s-a stipulat expres că lista locurilor de muncă și a categoriilor de personal ce se încadrează în grupele I și a II-a /de muncă se vor stabili prin note comune sau acte adiționale la nivelul acestor "unități".
