În exterior, eu trăiesc într-un stat totalitar. Dar înăuntru sunt un om liber. Şi-atunci o să vă rog să îmi permiteţi să nu cer respect decât de la oameni de la care ar valora ceva. Eu nu îmi negociez libertatea interioara şi nici respectul de sine.
În ultima vreme am realizat ceva de care mă feream. Politicienii nu sunt proşti şi incompetenţi, cum speram. Sunt răi şi avari, nişte fântâni adânci de frustrare. Sunt egoişti şi trufaşi. Şi mi-ar trebui respectul lor? Pardon, dar sunt convins că, potrivit spiritelor lor grobiene, cei mai aprigi pesedişti îl respectă cu un zâmbet pe Băsescu la fiecare mutare. "Băi, al naibii marinaru', băi...". Îmi trebuie mie acelaşi respect?
Nu, mie nu. Mie îmi trebuie doar să mă lase în pace şi să nu îmi mai fie frică de ei, de viitorul cu ei. Mie îmi trebuie un parteneriat corect. Mie îmi trebuie politicieni nici mai slabi nici mai buni decât mine, în ceea ce fac. Mă respect prea mult ca să aştept respectul lor.
