Marți 13. EXPLICAȚIA pentru care această zi este consideră cu ghinion. Vezi alte SUPERSTIȚII!

MARȚI 13. Se spune că marțea sunt trei ceasuri rele, iar dacă mai este și ziua de 13 (un număr care aduce ghinion pentru superstițioși), atunci problemele sunt și mai mari.

Unul dintre posibilele izvoare ale acestei superstiții vine din timpuri străvechi: există credința că  numărul 13 aduce nenorociri întrucât la Cina cea de Taină au stat la masă 13 persoane - cei 12 apostoli și Isus, înainte ca Mântuitorul să fie crucificat.

O altă sursă găsim în mitologia scandinavă, unde 12 zei s-au adunat la masă, iar apoi a apărut și cel de-al 13-lea, Loke, care l-a omorât pe cel mai iubit dintre ei, Balder.

În Tarot, arta divinatorie, există cartea denumită Moartea XIII, ce prevestește o problemă. Deși nu este cea mai rea carte din pachet, simbolurile desenate pe ea au făcut-o cea mai cunoscută și cea mai de temut.

Ziua de marți are trei ceasuri rele după o regulă din astrologia orară. În astrologie, orele nu au 60 de minute și fiecare zi începe cu altă oră, ceasul folosind planetele și nu cifrele. Astfel, marțea trei ore sunt patronate de planeta Marte, planetă considerată malefică, iar cele trei ore sunt considerate și ele rele. În restul săptămânii, sunt doar două ore guvernate de Marte.

Romano-catolicii văd însă altfel ziua de 13. Pe 13 iunie ei îl sărbătoresc pe Sfântul Antons de Padova, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lor. Este ziua în care se rostește o rugăciune specială care dă posibilitatea fiecăruia de a cere un anumit dar. Funeraliile Sfântului s-au ținut într-o zi de marți, zi în care au avut loc numeroase minuni și vindecări, așa că aceasta a rămas ziua în care credincioșii i se roagă.

Cu toate că numărul 13, de sine stătător, este considerat de greci unul aducător de noroc, combinația marți și data de 13 este considerată fatidică. Totul a plecat de la faptul că într-o  zi de marți (ce-i drept nu 13), Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Și nici un grec nu va demara vreun proiect într-o zi de marți 13. Spaniolii, mexicanii și latino-americanii au "martes trece". Și, după cum consideră ei, marțea este ziua lui Marte, zeul roman al războiului, care aduce cu sine numai necazuri.

Anticristul apare în Biblie în Capitolul al 13-lea din Apocalipsă, iar Adam, spun unii, a mâncat din fructul oprit într-o zi de marți. În mitologia scandinavă, se spune că 12 zei s-au adunat la o sărbătoare atunci când un al 13-lea zeu, Loke, a venit și el. Se zice că Loke l-a omorât, după masă, pe Balder, cel mai iubit dintre zei... Marii conducători se temeau de ziua de 13. Spre exemplu, Sir Winston Churchill nu călătorea într-o asemenea zi decât dacă era absolut necesar. La fel procedau și Napoleon, Mark Twain sau Franklin Delano Roosevelt. Misiunea Apollo 13 a fost lansată la ora 13:13 și abandonată în ziua de 13 aprilie 1970.

Cifra 13 este atribuită în anumite culturi tradiționale divinității însăși. Unii o încadrează pompos la "legende urbane". În calendarul mayaș, anul avea 13 luni și 13 zodii. În lucrările de numerologie această cifră apare investită cu următoarele semnificații simbolice: are proprietăți purificatoare, reprezintă încercarea, suferința și moartea – în sensul că distruge un înveliș material pentru a face trecerea la un nivel superior de existență. În Caballa numărul 13 este asociat Șarpelui, Dragonului, Satanei și Criminalului, dar totodată în creștinism este atribuit Fecioarei Maria, a cărei menire este să zdrobească țeasta Satanei. Este, de asemenea, numărul eternei reîntoarceri, al ciclicității, al spiralei, al perpetuei reînnoiri, care supune cosmosul unor permanente mișcări și oscilații. Este simbolul unei ființe care îngenunchează în fața tronului divinității: 1 în fața lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau răului generatoare de putere – după Schwaller. Arcana desemnată în Tarot de cifra 13 este aceea fără nume, asociată cu "trecerea", "descompunerea", moartea, transmutația, echivalente simbolic etapei de "putrefacție" din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al "Revelației" îi este dedicat Anticristului. Însă, în culturile precreștine și la grecii antici numărul 13 reprezintă, ca și la precolumbieni, o cifră a plenitudinii: pitagoreicii îl concepeau ca octavă superioară a lui 4, interpretat de asemenea ca 12 + 1, caracterizat prin valențe inițiatice și asociat cu o octavă muzicală cromatică. În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creații și distrugeri a vieții.