Foto: RTV

32 de kilometri de la Târgu Jiu sau 25 de kilometri de Petroșani. Indiferent din ce parte străbați defileul Jiului este imposibil să nu te oprești pentru un pic de liniște la Mănăstirea Lainici. Albă, extrem de îngrijită, mănăstirea parcă te îndeamnă să-ți deschizi sufletul.

Arată ca și cum nimic nu o poate atinge sau distruge, însă Mănăstirea Lainici are o istorie zbuciumată. Povestea ei a început să se scrie demult.

Mai târziu, deși nu făcea parte din Imperiul austro-ungar, fiind doar la câțiva kilometri de graniță, lăcașul a fost distrus din ordinul împărătesei Maria Tereza. Boierii din zonă l-au reconstruit, ridicându-i ziduri groase de până la un metru. Mănăstirea a fost și loc de ascunzătoare pentru răzvrătiții vremurilor.

Au urmat și alte încercări grele. Acum este linişte şi pace, însă nu a fost întotdeauna aşa. În timpul Primului Razboi Mondial biserica a fost distrusă şi transformată în cazarmă, iar călugării au fost alungaţi.

Și nu numai atât. Nemții au ars întreaga arhivă a bisericii. În 1926, biserica cea veche a fost însă refăcută, iar astăzi, pe lângă ea, mai mândră, a fost construită una nouă.

În biserica nouă se află o icoană făcătoare de minuni. Este neobișnuită prin dimensiunile sale. O întruchipare imensă, pictată pe lemn de santal şi acoperită cu o mantie grea de argint aurit.

Este ora de rugăciune. Toaca îi cheamă pe călugări, cu ritmul ei tainic, la slujbă. Acum, Mănăstirea Lainici este acasă pentru 30 de persoane. Porţile sunt însă deschise pentru oricine îşi doreşte linişte şi pace.