La ultimul termen de judecată, pe 12 iulie, Viorica Costiniu a decis sesizarea procurorului general al României, precum şi a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), cu privire la faptul că procurorul care a întocmit rechizitoriul în cauză nu a răspuns solicitării instanţei de a i se comunica stadiul cercetărilor în ceea ce priveşte persoanele faţă de care s-a dispus disjungerea pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, scrie News.ro.
Instanţa a mai făcut o astfel de adresă de două ori şi i s-a răspuns de fiecare dată că persoanele nominalizate sunt cercetate în continuare. Costiniu a cerut CSM să efectueze verificări şi să ia măsurile ce se impun, fără a preciza însă în baza cărui text de lege poate să efectueze Consiliul verificări şi să ia măsuri împotriva unui procuror. Acesta a fost şi motivul pentru care DNA a cerut, pentru a patra oară, recuzarea judecătorului, cerere respinsă ca inadmisibilă.
Alte cereri de recuzare ale aceluiaşi magistrat au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti pe 21 aprilie 2015, 5 octombrie 2015 şi pe 23 noiembrie 2015.
Conform procedurii, cererea de recuzare a judecătorului trebuie motivată de procuror, iar completul imediat următor, format dintr-un singur judecător, o soluţionează.
Pe 28 noiembrie 2014, judecătoarea Viorica Costiniu a decis să returneze dosarul lui Duicu la DNA şi a invocat o serie de chestiuni procedurale. Astfel, ea a susţinut că o serie de fapte ale unui inculpat din dosar nu au fost descrise suficient în rechizitoriu, motiv pentru care a cerut refacerea urmăririi penale. Decizia a fost atacată de procurorii DNA la instanţa supremă care a decis că dosarul să fie judecat, în continuare, de Curtea de Apel Bucureşti.
Cu aceeaşi ocazie, Costiniu a decis anularea mai multor înregistrări din dosar, pe motiv că un număr de şapte CD-uri nu se regăsesc în procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice existente, înregistrările fiind efectuate în baza unor mandate de siguranţă naţională. Acela a fost un alt motiv de recuzare a judecătoarei, cerere respinsă de instanţă.
Viorica Costiniu este soţia fostului judecător Florin Costiniu, magistrat trimis în judecată de procurorii DNA pentru complicitate la trafic de influenţă după ce ar fi promis fostului senator PSD Cătălin Voicu că va interveni la colegii de la instanţa supremă pentru a rezolva favorabil mai multe procese ale omului de afaceri Costel Căşuneanu, prietenul lui Cătălin Voicu.
În aprilie 2013, Florin Costiniu a fost condamnat, definitiv, la o pedeapsa de patru ani de închisoare cu suspendare.
În timpul urmăririi penale, DNA a cerut CSM să stabilească dacă Viorica Costiniu este sau nu în stare de incompatibilitate atunci când judecă dosarele DNA, având în vedere că soţul acesteia a fost reţinut de procurorii anticorupţie.
Pe 13 septembrie 2011, secţia pentru judecători a CSM a stabilit că Viorica Costiniu nu ar trebui să se abţină atunci când judecă la Curtea de Apel dosarele DNA.
Hotărârea a venit în contextul în care procurorii anticorupţie au cerut CSM să ia măsurile necesare pentru a înlătura suspiciunile de imparţialitate în legătură cu Viorica Costiniu, judecător în cadrul secţiei a II-a Penale a Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit procurorilor, la 20 martie 2013, Adrian Duicu, fostul şef al Consiliului Judeţean Mehedinţi, i-a cerut lui Doru Dumitrescu, la acea dată adjunct al secretarului de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şef al Departamentului de Ordine Publică din acelaşi minister, să discute cu Petre Tobă, şeful Poliţiei Române la vremea respectivă, în sensul de a obţine promovarea lui Ştefan Ponea, şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, într-o funcţie de conducere în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În acelaşi timp, soţia lui Ştefan Ponea, procurorul Elisabeta Ponea, urmărea să obţină un post de conducere în cadrul DNA Bucureşti, în acest sens având nevoie de sprijinul premierului de atunci, Victor Ponta, mai susţin anchetatorii.
DNA l-a trimis în judecată pe Adrian Duicu pentru trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, două infracţiuni de dare de mită, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, primire de foloase necuvenite şi două infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia.
Constantin Ştefan Ponea, fost şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi la data faptelor, este acuzat de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă.
