Foto: britannica.com

"Viaţa mea este marcată de obsesia libertăţii. Orice formă de opresiune ori injustiţie mă loveşte personal, iar sclavia este, de bună seamă, forma extremă a opresiunii. Trebuia să scriu această carte. Cred că Zarité, protagonistul cărţii, s-a născut din coasta mea", spune scriitoarea, într-un interviu acordat cotidianului columbian El Tiempo.

În timp ce scria romanul "Zorro" la New Orleans,  în 2005, Allende a conturat noul personaj,  a cărui poveste va fi lansată joi, în Chile. Zarité "încarnează libertatea spiritului, o forţă încredibilă, ca un uragan", mărturiseşte autoarea, pentru care sclavia este unul dintre relele majore din istoria umanităţii. În sclavie, Zarité converteşte lumea într-un microcosmos în care se reflectă universul închis al coloniei, prin care îşi descoperă marele ideal, libertatea.
În New Orleans-ul anilor 1800, povesteşte autoarea, exista un puternic aflux de francezi veniţi din colonia Saint Domingues, care acum se numeşte Haiti. 

Allende s-a simţit obligată să povestească despre cruzimile care au avut loc pe insulă, unde 30.000 de sclavi soseau anual. Conform autoarei, în Saint Domingue 34.000 de oameni erau liberi, iar o jumătate de milion trăiau în sclavie. "Ideea era să-i exploatezi până la moarte", povesteşte Allende.
În ciuda acestor fapte, Haiti a fost prima republică independentă a Americii: "Oamenii din Haiti sunt calzi, creativi, minunaţi, e o tragedie că această ţară este ruinată", reflectă scriitoarea, care este nepoata preşedintelui chilian Salvador Allende. "Nu trebuie să uităm că sclavia încă există, chiar dacă se ascunde. Încă se vând oameni, mai ales femei şi copii. Sunt invizibili", avertizează aceasta.

Într-un interviu acordat cotidianului "El Comercio" la începutul lunii mai,  Isabel Allende mărturisea că marca stilului său literar, realismul magic, nu este de sorginte americo-latină, ci mai degrabă indiană, scandinavă şi africană. Mult mai intim legat de naraţiunea scriitoarei este visul, de care s-a legat în copilărie şi din care se nasc întrebări, dar şi poveşti.

Autoarea mărturisea atunci că cea mai grea încercare a scriiturii a fost romanul "Paula", născut dintr-o dramă personală, moartea propriei fiice,  iar cea mai uşoară, nuvela  "Casa spiritelor", una dintre primele încercări literare, scrisă pe masa din bucătărie,  fără aşteptări şi fără a fi destinată publicării.  "Nu am patrie. (...) În numele patriotismului au fost comise multe orori. Mă simt acasă peste tot în lume", este crezul autoarei care a creat o întreagă lume magică în jurul Evei Luna.

Nepoată a fostului preşedinte chilian Salvador Allende, Isabel s-a născut în 1942 la Lima, în Peru. Copilăria şi-a petrecut-o în Chile, în timpul dictaturii lui Pinochet refugiindu-se  în Venezuela, unde rămâne timp de cincisprezece ani şi lucrează ca ziaristă. Povestitoare fabuloasă, comparată cu peruanul Llosa, Allende îşi face debutul literar în 1982, cu nuvela " Casa spiritelor". În 1984 publică "Despre dragoste şi umbră", apoi "Eva Luna" (1987), "Povestirile Evei Luna" (1989) şi "Planul infinit" (1991).

Un an mai târziu, fiica scriitoarei moare în urma unei crize de porfirie. Următoarea ei carte, "Paula" (1994), îi este dedicată. Continuă să scrie febril, în 1999 apărându-i două titluri,  insolitul volum "Afrodita" şi romanul  Fiica norocului", urmate de "Portret în sepia" (2000). În 2003 îi apare volumul de memorii "Ţara mea inventată" şi romanul "Zorro" (2005). În 2006 scrie romanul "Inés a sufletului meu", iar în toamna lui 2007 publică romanul autobiografic "Suma zilelor". 0

Cartea de debut, "Casa Spiritelor" a fost cu succes ecranizată, având în distibuţie actori celebri, ca Meryl Streep, Winona Rider şi Antonio Banderas, acesta din urmă primind un rol şi în pelicula "Despre dragoste şi umbră".

În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004, Isabel Allende a fost primită în American Academy of Arts and Letters. În limba română, editura Humanitas i-a dedicat lui Allende o serie de autor.