Foto: cristidanilet.files.wordpress.com

Comisia Juridică a CSM a decis transmiterea lucrării Direcţiei Legislaţie, referitoare la memoriul lui Danileţ, la Inspecţia Judiciară, pentru a fi avută în vedere în eventualitatea unui control tematic, se arată în minuta sedinţei Comisiei Juridice din 8 iulie.

Astfel, Cristi Danileţ a sesizat CSM că se înregistrează o modalitate concretă de eludare a sistemului de distribuire a dosarelor civile, mai precis prin alegerea judecătorilor de către părţi, modalitate care se extinde rapid prin intermediul avocaţilor: reclamantul introduce mai multe cereri identice la aceeaşi instanţă, aşteaptă să vadă căror judecători li s-a distribuit aleatoriu cauzele, după care se decide ca o singură cerere să rămână pe rolul instanţei pentru a fi judecată, iar celelalte cereri fie sunt retrase, fie se suspendă.

Reprezentantul SoJust susţine că nu ştie motivele pentru care un anumit judecător este astfel "ales" de către reclamant sau avocat, dar crede că probabil se datorează unui tratament diferenţiat al părţilor în sala de judecată sau unor soluţii diferite de ale celorlalţi colegi. Consecinţele, arată judecătorul, sunt mai multe. Una ar fi că naşte sau întăreşte suspiciunile în legatură cu corectitudinea anumitor judecatori sau cu pregătirea lor, iar alta că apar cheltuieli pentru pârât, chemat la acelaşi proces, dar în mai multe cauze, pentru a afla că reclamantul şi-a retras cererea.

Pe de altă parte, susţine Danileţ, se ajunge la încărcarea inechitabilă a rolului judecătorilor de la  aceeaşi instanţă. 

Judecătorii "evitaţi" vor avea mai multe cauze soluţionate prin renunţări la judecată şi perimări, în timp ce judecătorii "aleşi" vor avea de soluţionat fondul acestor dosare.

O altă consecinţă este creşterea statistică a numărului de dosare de soluţionat, o creştere care este, însă, artificială.

Judecătorul propune mai multe căi de rezolvare a acestei probleme. Una ar fi refuzul înregistrării mai multor cereri cu acelaşi obiect depuse în acelaşi timp. Însă şi acest lucru este greu de îndeplinit, spune judecătorul, mai ales la instanţele mari.

O altă soluţie ar fi reunirea tuturor cererilor în faţa judecătorului care are de soluţionat cauza cu numărul cel mai mic, dar tot Danileţ adaugă că, în practică, un judecător nu poate cunoaşte cauzele cu care au fost învestiţi colegii săi şi, oricum, până la primul termen de judecată, reclamantul sau avocatul deja află cui i s-a distribuit cauza şi poate să depună în scris cererea de renunţare la judecată.

Danileţ propune şi abţinerea de la soluţionarea cauzei de către judecătorul "ales", în masura în care află de aceasta, ajungându-se până la trasmiterea cauzei primului judecător desemnat aleatoriu. Soluţia ar presupune, însă, o modificare Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,însă nici acest lucru nu ar fi suficient, mai ales la instanţele mari.