Foto: RTV
Satul Ohaba se întinde la poalele Făgăraşilor. E un loc liniştit, mai ales că e locuit aproape numai de bătrâni. Feciorii satului sunt toţi duşi la muncă, în străinătate.

Demult, aproape fiecare sat din Ţara Făgăraşului avea moara lui. Pe rînd, vechile instalaţii ţărăneşti de măcinat s-au ruinat şi au dispărut. A mai rămas una singură, aici, în Ohaba. E cea mai frumoasă şi mai veche moară de apă din Ţara Făgăraşului şi merge la fel de bine ca acum 150 de ani, când a fost pornită pentru prima dată.

Moara funcţionează fără întrerupere de la 1870 , 4 generaţii de morari au morărit fără să schimbe piesele originale, iar pietrele care macină grăunţele sunt aduse din Franţa, de la Lyon.

Cum morăritul nu mai este demult o afacere profitabilă, proprietarii au amenajat in jurul "Morii cu noroc" o pensiune rustică, amenajată cu obiecte traditionale şi piese de mobilier vechi. Curtea a fost impânzită cu flori şi viţă de vie, un loc numai bun de odihnă.

Cu părere de rău părăsim Moara cu Noroc. O apucăm pe un drum de ţară, străjuit de fâneţe şi livezi, care ne duce spre inima munţilor Făgăraş.

Peisajul este atât de frumos încât îţi taie respiraţia. Poposim la una din cabanele de pe Valea Strâmbei. Peisajul şi aerul curat de munte parcă nu te lasă să pleci. O luăm toutşi agale spre casă, mulţumiţi că am petrecut o zi de sfârşit de vară perfectă!