Aleşii din Ţinutul Secuiesc au votat proiectele de hotărâre prin care vor fi stabilite drapelul, imnul şi stema. Secuii au proclamat şi o Declaraţie privind reforma administrativă, potrivit căreia ''Ţinutul Secuiesc este indivizibil şi nu poate fi înglobat într-o altă unitate teritorial-administrativă''.
Imnul Ținutului Secuiesc compus de către Mihalik Kálmán pe textul lui Csanády György este folosit deja de zeci de ani. Cât privește stema și drapelul, ele au fost adoptate de Consiliul Național Secuiesc încă din 2004.
Conducerea CNS cere autorităților locale din Ținutului Secuiesc să “depună toate eforturile ca însemnele Ținutului Secuiesc să fie folosite de instituțiile publice din subordine”.
Vezi imnul, stema și drapelul Ținutului Secuiesc.
Cine știe încotro, încotro ne duce soarta
Pe drumuri aspre, în întunericul nopții
Mai condu o dată poporul tău spre victorie,
Prințule Csaba, pe cărări de stele!
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Cât vom trăi, popoare ungurești,
Sufletul nostru nu va putea fi înfrânt niciodată
Putem să ne naștem oriunde, în orice colț al lumii
Să ne fie soarta bună sau vitregă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Trecutul nostru plin de amărăciune, o milenară soartă crudă
Cu tătari și turci ce au năvălit, cu labanții ce ne înrobesc
Să ajungem în această patrie, pe străvechiul pământ secuiesc
Să trăim fericiți într-o patrie liberă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
De mai bine de-un mileniu poporul lui Csaba
A supraviețuit multor furtuni a sorții crude,
Cotropitorii, vai, l-au înfrânt adesea,
Iar cei de-un sânge nu i-au fost mereu alături.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Sighișoara și-a pierdut libertatea
Cu durere privești spre Siculeni
Scumpa comoară a țării tale e pe mâini străine,
Iar copiii tăi deseori nu au nici pâine.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
S-a aprins cerul, se aude marșul trupelor.
Prințul Csaba își privește oastea,
A secat fântâna blestemelor,
Inimile noastre sunt străbătute de flacăra bucuriei cerești!
Puhoiul urgiei a năvălit degeaba,
Stânca stă dreaptă, nu se mai sfărâmă.
Rugăciunile ne sunt ascultate de Dumnezeu,
Salută astăzi răsăritul mântuirii neamului meu!
