Scumpirea hranei ar putea afecta securitatea şi stabilitatea în numeroase ţări. Este mesajul şefilor organizaţiilor internaţionale, de la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite până la preşedintele Băncii Mondiale sau şeful Fondului Monetar Internaţional.

Secretarul general al naţiunilor Unite, Ban ki-Moon, pledează pentru adaptarea strategiilor de luptă împotriva sărăciei, la realităţile generate de creşterea explozivă a preţului la alimente. Ban Ki-Moon se teme că, în lipsa unui nou plan de acţiune, ONU ar putea să-şi rateze obiectivul în lupta împotriva sărăciei în următorii ani. La rândul lui, preşedintele Băncii Mondiale, Robert B. Zoellick, a avertizat că dublarea preţului la alimente din ultimii trei ani ar putea împinge 100 de milioane de oameni sub pragul sărăciei.

Şi preşedintele Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a tras un semnal de alarmă în această privinţă, subliniind că fenomenul ar putea afecta inclusiv economiile ţărilor dezvoltate. Avertismentele par să fi avut efect. Preşedintele american George W. Bush a cerut deja Congresului să aloce 770 de milioane de dolari, pentru a ţine situaţia sub control. Liderul american a explicat că prin acest gest Statele Unite vor conduce lupta împotriva foametei, în anii următori.

La rândul său, Canada a anunţat că va dona 45 de milioane de dolari pentru atenuarea crizei. Unele ţări, în schimb, cum ar fi Nepalul au interzis deja exportul de alimente. Preţurile mari i-au scos în stradă pe oameni în Haiti, Egipt, Filipine, Etiopia, Afganistan şi Indonezia. Liderii lumii se tem că situaţia se va agrava dacă nu se va găsi o soluţie pentru această criză, pe care un director din cadrul Programului Alimentar Mondial a numit-o "un tsunami tăcut".

O statistică a Băncii Africane pentru Dezvoltare arată că aproape 150 de milioane de africani vor suferi în urma crizei alimentare. Pentru Asia cifrele sunt şi mai alarmante. Un miliard de persoane se luptă cu preţurile în creştere. În ţări sărace precum Nepal sau Afganistan, oamenii găsesc din ce în ce mai greu alimente de bază. Importurile au scăzut considerabil, iar producţia internă se anunţă insuficientă pentru cererea la nivel naţional. În Nepal orezul a devenit aproape un produs de lux, după ce în ultimele săptămâni preţul său a crescut cu aproape 40 de procente.

În Afganistan, inflaţia a atins 22 la sută în februarie, iar preţul alimentelor s-a majorat în medie cu 30 de procente. Cea mai gravă situaţie este în cazul grâului care s-a scumpit cu aproape 50 la sută. Ţări precum Thailanda, India, Vietnamul sau Indonezia au restricţionat sau încetat exporturile de orez de teamă că nu vor mai putea face faţă nevoilor interne. Cu aceeaşi problemă se confruntă şi China sau Rusia. Efectele creşterii preţurilor, în principal la alimentele de bază, sunt resimţite însă, la nivel mondial.

Vinovaţi pentru declanşarea crize alimentare sunt mai mulţi factori, economici şi climatici. Unele ţări producătoare s-au confruntat cu fenomene meteo extreme care au distrus culturile. În alte ţări, asiatice, lipsa cerealelor a condus la o cerere mai mare de produse lactate şi carne. Un alt motiv ar fi creşterea preţului petrolului şi implicit majorarea costurilor energiei. Nu în ultimul rând producţia de biocombustibil a provocat o creştere a cererii de porumb.