Marian Munteanu şi-a reamintit cum l-a cunoscut pe marele filosof Petre Ţuţea, cum a ajuns să îl intervieveze şi cum a ajuns să îl viziteze zilnic şi să îl asculte, alături de alţi studenţi.
"...A fost continuarea unui proces mai vechi: prima acuzaţie şi primele arestări au fost înainte de 1989. Interviul realizat cu Petre Ţuţea l-am făcut alături de trei colegi ai mei care veniseră destul de mult cu mine la bătrânul Ţuţea.
Din nefericire, în timp ce eram în închisoare, caseta a fost furată, multiplicată şi se dau fragmente disparate şi rişti să interpretezi greşit unele cuvinte, fără contextul lor. Am fost unii dintre noi arestaţi sau interogaţi de Securitate, pentru că vroiam să aduc cât mai mulţi colegi la Petre Ţuţea, eu mergeam aproape zilnic. El ţinea un fel de cursuri ad-hoc. În 1987 am mers, când am început Facultatea, profesorii mei au vorbit despre dânsul la cursuri şi într-o zi ne-au întrebat dacă vrem să îl cunoaştem sau chiar să îl ajutăm. M-am oferit imediat. Doi ani şi jumătate l-am frecventat şi l-am slujit.
Eu mai puneam întrebări, dar ascultam mult. Îl ajutam să se plimbe prin Cişmigiu.
În primul rând era un mare economist, paradoxal, şi marile lui pasiuni erau economia şi administraţia, în ciudat faptului că el este cunoscut ca şi filosof. Fusese director general în Ministerul Economiei Naţionale, într-un moment de după război, când Guvernul României beneficia de oameni cu o pregătire extraordinară şi un simţ patriotic ieşit din comun.
Aşa s-a întâmplat că l-am cunoscut. Prin primăvara lui '89 Securitatea a fost deranjată, am stat puţin acolo şi am scăpat, alături de colegi, cu un avertisment: ni s-a spus să nu mai avem nimic de-a face cu acest legionar, pedeapsa ar fi fost de 5 ani de închisoare. Dânsul nu vorbea decâ foarte rar de apartenenţa sa politică, probabil pentru a nu ne pune pe noi într-o postură dificilă. Vorbea foarte liber, critica pe cine considera că trebuie criticat", a mai spus Marian Munteanu.
