Falimentul sistemului românesc de sănătate în statisticile mondiale

Puteți accesa analiza aici.

Problema, în esență, este una politică. De viziune politică. De ambiție. De știință în a stabili prioritățile naționale astfel încât, poate, cine știe, în secolul acesta sau în cel următor, clasa noastră politică să-și poată crea, asuma și duce la îndeplinire un program fundamental pentru supraviețuirea, la propriu, a națiunii române. Căci, dacă vă spuneam că a început o dezbatere asupra acestui document, ea nu seamănă nicidecum de obișnuita garagară a politicienilor care în țări sub-dezvoltate sau cu sisteme instabile, își permit să ofere la momentul oportun, promisiuni mirifice, cunoscând regula de aur a minunilor care țin maximum trei zile deoarece, între timp, atenția a fost abăută spre alte ținte, mult mai puțin sensibile.

Asta deoarece discuția despre sistemele de sănătate, atunci când se poartă în cercurile marilor decidenți globali, se leagă exact de principiul sub incidența căruia au lucrat cei de la THE LANCET: corelarea între sistemele respective și indicele Obiectivele Dezvoltării Sustenabile (SDG) stabilite de ONU în septembrie 2015 și care cuprind 17 ținte globale, 168 de ținte specifice și 230 de indicatori acoperind perioada până în 2030. Studiul realizat de cei de la THE LANCET preia cei 33 de indicatori legați specific de domeniul sănătății la care adaugă unii noi care, printre altele, privesc relațiile cu indicele socio-demografic (SDI, măsurare globală bazată pe venitul mediu, rata generală de feritilitate și nivelul de educație).

Știu că asta nu ne va plăcea și vom invoca imediat fie „dezastruoasa moștenire”, fie că altele ne sunt prioritățile, fie că, de fapt, e vorba despre un alt exemplu de monstruoasă conspirație internațională care trebuia să găsească un țap ispășitor în Europa.

Drept care, analizele care decurg din interpretarea acestor statistici prezintă interes strategic deoarece, pentru guverne și companii, în definitiv pentru orice tip de investitor potențial, dau o imagine a tendințelor globale la nivelul evoluției ascendente sau, dimpotrivă, descendente la nivelul unei țări, așa cum este ea susținută și protejată de propriul sistem național de sănătate. Rezultat direct al unei forme de viziune națională (sau de lipsă a ei) și al unei decizii de prioritizare pe termen mediu și lung.

Dacă termenul de comparație îl reprezintă valorile înregistrate în țara cu cele mai bune performanțe (Islanda), atunci pentru ai noștri ar trebui să constituie un motiv de foarte gravă îngrijorare că constatăm care sunt sectoarele în care înregistrăm minusuri în raport cu media tuberculoza, nivelul general de igienă, fumatul,  nivel de mortalitate legat de condiții legate de calitatea sistemelor de apă, canalizare și igienă, dar nivel scăzut în ce înseamnă serviciile de planificare familială, metode moderne de contracepție... Găsiți statisticile la pagina 15 din document.

Important, dar nu aici se află cea mai gravă dintre observații. La pagina 22 veți găsi graficul global, dar și unul special pentru zona Balcanilor privind elementul cheie, adică perspectivele de viitor, determinate pe baza diferențelor între indicii SDG și SDI, iar evoluția României este una negativă.

În plus, mi se pare foarte grav, nespus de serios prin consecințele sale politice evidente, faptul că, cu acest loc 74 de pe listă, suntem ultima dintre țările membre UE, pe locul 67 fiind Bulgaria...

Știu că asta nu ne va plăcea și vom invoca imediat fie „dezastruoasa moștenire”, fie că altele ne sunt prioritățile, fie că, de fapt, e vorba despre un alt exemplu de monstruoasă conspirație internațională care trebuia să găsească un țap ispășitor în Europa.

Așa s-a gândit, așa s-a argumentat și aici am ajuns. Între timp, din 2007 încoace, stau nefolosite fondurile europene care ar fi pututu fi accesate în cadrul unei viziuni normale (era să scriu „sănătoase”) de țară care să fi pus ca prioritate națională acest domeniu al sănătății împreună cu cel al educației.

Suntem unde vrem sau unde decidem politic că vrem să fim - departe, iată, de standardele unei Europe a civilizației.

Nu s-a întâmplat așa. Dimpotrivă, așa cum bine știți. Astfel, ajungem să fim cunoscuți acum în Europa ca o țară în care se dezvoltă continuu așa-numitele „boli ale sărăciei”, cum ar fi tuberculoza. Sau avem dezbaterile incredibile, venite din obscurantismul și fanatismul unor alte timpuri, asupra necesității de a vaccina copiii, dezbatere pe care în lume o animă doar reprezentanții unor secte, poartă deschisă spre creșterea mortalității infantile dar și pentru recrudescența unor maladii despre care s-a crezut că ar fi definitiv eradicate, tocmai datorită generațiilor succesive de de vaccin din ce în ce mai eficient.

Dar, în definitiv, suntem unde vrem sau unde decidem politic că vrem să fim - departe, iată, de standardele unei Europe a civilizației. Nu a unei teoretice, ci a acesteia a vieții de fiecare zi. Este o agendă pe care, în alte țări, o vedem pe primele locuri în orice dezbatere publică, în programele sau în platformele politice, căci, acolo, se consideră că valoarea fundamentală o reprezintă viața propriei populații.

Vă rog citiți datele acestui raport și, doar pentru câteva clipe măcar, încercați să gândiți în termenii jocului global. Acela în care, acum, se produc mutații esențiale pentru care se selectează parteneri viabili. De asta este grav acest loc 74. Mult după Albania, Uzbekistan, Costa Rica, Uruguay, Barbados sau Republica Dominicană.

Cui îi pasă de asta? Asta știind că cei de la THE LANCET au date aproximativ similare cu cele ale Organizației Mondiale a Sănătății, din 190 de țări, suntem pe poziția 99, între Nauru și Saint Kitts and Nevis. Adevărat, suntem acolo doar penultimii din UE, căci pe locul 102 este Bulgaria.