Omul al cărui sânge ar putea conţine antidotul împotriva SIDA

Americanul Kai Brothers trăieşte cu virusul HIV în sânge de 26 de ani, de la vârsta de 19 ani, când a fost infectat. Dacă o bancă de sânge nu i-ar fi cerut să-şi facă analizele nici nu ar fi ştiut că este bolnav, cu atât mai puţin că este seropozitiv pentru că, surprinzător, nu a avut niciun simptom asociat maladiei. "Sfidez statisticile. Corpul meu trebuie să fie capabil să facă ceva care să mă ţină sănătos", spune el.

La sugestia unui prieten, Brothers a mers în 1999 la un cercetător care studia SIDA, Jay Levy, de la Universitatea din California, cel care a descoperit virusul HIV în 1983. Se pare că organismul lui Brothers era în stare să ţină virusul sub control. Mai exact, celulele sale albe secretau o proteină care nu a fost identificată şi care controla într-un fel aspectele dăunătoare ale virusului.

Levy crede că reproducerea efectelor acestei proteine ar putea revoluţiona tratamentul împotriva HIV. ”Ştim ce face proteina. Împiedică reproducerea virusului. Menţine virusul într-o stare latentă, în unele cazuri, pentru totodeauna. Într-un final, celulele infectate mor. Prin urmare, ne putem imagina că, dacă ai ţine în frâu acest virus pentru 20-30 de ani, ai putea avea parte de o vindecare spontană”, a explicat cercetătorul.

Levy l-a studiat pe Brothers extensiv, bărbatul traversând SUA la fiecare şase luni pentru a i se recolta, în total, 150 de mostre de sânge. Acum, la 26 de ani de la diagnosticare, starea de sănătate a lui Brothers a devenit incertă. Numărul celulelor albe din sânge a scăzut, iar virusul este prezent în concentraţii ridicate în sângele său. El trebuie să decidă dacă doreşte să ia medicamente antiretrovirale care vor opri producerea proteinei speciale sau dacă nu va face nimic în speranţa că ceea ce l-a ţinut în viaţă până acum îl va ajuta şi pe viitor.

Problema este că deşi studiază această proteină de zeci de ani, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să îşi dea seama ce este şi cum acţionează. Virusul HIV se infiltrează în ADN-ul celulei şi, când aceasta se divide, genele virusului vor apărea în celulele noi. Cu toate acestea, dacă celula este una imunitară (dendritică) şi conţine o proteină numită SAMHD1, aceasta nu va purta virusul HIV. Acest lucru este posibil datorită unui proces care se numeşte epuizarea rezervelor de nucleotide. ”SAMHD1 înfometează virusul. Virusul intră în celulă şi nu se mai întâmplă nimic”, a explicat Nathaniel Landau, microbiolog la Universitatea din New York.
SURSA: sciencealert.com