Foto: ziare.com
În 2000, mai nimeni nu ştia nimic despre. Şi totuşi s-a înscris în cursa prezidenţială ca independent. Avea 36 de ani şi, potrivit autodescrierii de pe site-ul propriu de campanie – „părea de maxim 30”. N-a reuşit cine ştie ce rezultat, dar cu 140.000 de voturi a reuşit să se claseze în faţa unui politician cu nume, precum liberalul Niculae Cerveni, şi în apropierea unor veterani, precum Petre Roman sau Teodor Meleşcanu.

La nouă ani fără patru zile de la acel moment, Eduard Manole încearcă din nou marea cu degetul spre Cotroceni, plecând de la aceleaşi coordonate existenţiale: este la fel de cvasinecunoscut şi la fel de greu de găsit în marja de eroare a sondajelor de opinie.

De profesie fizian, potrivit autobiografiei, acum în vârstă de 45 de ani, şi uşor încărunţit faţă de imaginea de june de odinioară, Manole a fondat în 1992 o firmă în domeniul petrochimiei, Concept Ltd, dar afacerile nu i-au mai prea mers în ultima vreme, după cum o recunoaşte. A fost sabotat de duşmanii politici. Nici partidul pe care l-a fondat – al Demnităţii Naţionale – nu a avut prea mult succes. Mai precis spus, nu a auzit nimeni de el.

În programul său electoral, Eduard Manole promite "scoaterea de la sertar a tuturor documentelor existente", "aplicarea strictă şi corectă a legilor referitoare la subminarea economiei naţionale, trădare, genocid etc şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi", "reducerea taxelor, impozitelor, TVA-ul, accizelelor s.a.m.d ajungând în aproximativ 2 ani la zero", folosirea juraţilor pentru anumite categorii de procese, desfiinţarea Curţii Constituţionale, crearea Fundaţiei Naţionale împotriva Defăimării Românilor.