În textul de mai jos este vorba despre o înrudire istorică între Nicolae Ceauşescu şi Traian Băsescu, despre originile marketingului “la pachet” şi despre nostalgiile noastre alimentare şi paternaliste. Înainte de asta însă, vom face un viraj cu spatele în melancolia foamei din anii ‘80.
1. Conserva de carne de porc*
Chiar dacă zgârciurile și slănina din care se făcea pe vremuri intră
acum în compoziția cremvurștilor de pui, conserva de carne de porc a
anilor ‘80 a supraviețuit până azi. Firește, nu în forma ei romantică
și apetisantă, cu cutia ruginită și eticheta decolorată în ani de zile
pe raftul băcăniei.
Azi e deghizată sub cinci-șase etichete multicolore pe care stau
lățite fileuri roșii și jamboane roz, dar din fericire, înăuntru
găsești același amestec delicios pe care dacă-l dai la tigaie se
topește integral. Asta e însă și ideea: să nu-l dai la tigaie, ci să-l
mănânci pur și simplu așa, cu osânza albă și gustoasă în stare solidă.
Până să ajungi să muști din compoziţie trebuie să deschizi cutia.
Azi tragi de o ureche de metal, pe vremuri foloseai ciocanul și
două-trei cuțite. Uneori, în tabla groasă de un centimetru se rupeau
toate trei și priveai la conservă, flămând, ca la un seif. Alteori
aveai noroc și, cu prețul unei mici tăieturi în palmă sau la deget,
reușeai să desfaci mica fortăreață alimentară.
Conserva din carne de porc mi-a legănat adolescența militară și
gastritele studenției cu inegalabilul ei gust natural, provenit direct
din laboratorul de chimie. Azi, ea nu mai are gustul acela care te
făcea să te simți ca la douăzeci de ani chiar dacă aveai zece, dar
păstrează o parte din procedurile tradiționale cu nitrați și azotați.
N-o recomand decât în cazul unei senzații de foame cumplite și, dacă se
poate, asociată cu beție groaznică. În această situație,
imperfecțiunile aduse de modernitate și de cei douăzeci de ani de
democrație vor trece neobservate.
(...) Îl simpatizez pe Traian Băsescu şi sunt sigur că, la capitolul
inteligenţă politică îşi depăşeşte adversarii. O arată, dealtfel,
zilnic. Dar chestia cu referendumul “la pachet” cu prezidenţialele îmi
reaminteşte de obligaţia ceauşistă de a da banii pe măzăre stricată
când eu vreau de fapt să cumpăr Huckleberry Finn.
Citeşte mai departe
