Doru Bușcu: Nika. Just do it!

După criteriul prostiei el s-a plasat, așadar, în standardul meseriei, cu mici variații valorice față de restul catastrofelor profesionale numite la ministerul epoleților. Pe timpul scurtului și încâlcitului său mandat, hoții, criminalii și corupții României n-au fost nici mai timizi și nici mai activi ca altădată. Criminalitatea a fost într-o medie istorică, aceiași din anii trecuți și viitori, netulburată vreodată de numirea unui anume ministru la interne sau a altuia. Cu sau fără miniștrii ei de interne proști, incapabili, numiți pe criterii exclusiv politice și cu mintea stându-le la alte prostii, România și-a văzut an de an populația apăsată de aceeași statistică violentă.

Cu toate astea, premierul Boc, un premier la fel de prost ca toți ceilalți premieri de dinainte și de după el, l-a demis pe Nica.  "Dan Nica n-a reușit să stăpânească strada" a zis Boc, uitând că nimeni n-a reușit vreodată să stăpânească strada în sensul furtului de poșetă, al violului, al trasului pe nas și al crimei. Dar mai ales uitând că, în curând, CHIAR NIMENI, nici chiar pușcașii marini sau trupele OMON, nu va putea stăpâni strada când criza își va fi consumat, până la cotor, stipendiile de la FMI.
Nica, ministrul cel prost de la Interne a fost demis cu premeditare și cu planuri de rezervă. Atunci când a comis fapta, autorul ei a sărit fără să-i pese, peste tot: peste protocolul coaliției, peste statistica borfașilor, peste suspiciunile declanșate de un asemenea gest și, mai ales, peste datoria, niciodată luată în serios, a bunei guvernări.

Miza e străvezie și veche de când a inventat-o Ion Iliescu: victoria la prezidențiale. Legitimă politic, previzibilă din punct de vedere tehnic și absolut jegoasă în raport cu răspunderea publică, această miză înseamnă pentru PDL totul, iar pentru noi încă cinci ani de deziluzie, identici cu ultimii douăzeci.

Ce înseamnă, totuși, Ministerul de Interne înainte de alegeri? Înseamnă, înainte de toate, o armată desfășurată în teren care poate bara frauda adversarului. Poate opri microbuzele inamice și lăsa libere autobuzele prietene. Poate timora frauda la cabină în folosul dușmanului, descuraja observatorii incomozi, asigura o pază foarte permeabilă a sacilor cu buletine de vot. În turul doi al prezidențialelor balanța va fi înclinată în mare măsură de logistica teritorială. Ai trupe devotate, ai activiști, ai transport, senvișuri, primari care să-i convingă să voteze corect pe toți amețiții de la țară, ai șanse. N-ai muncă de teren și te bazezi pe stegulețe, interviuri și discurs, s-a zis cu tine. Ei bine, după campania furibundă de racolare a primarilor (formulă lansată istoric de PSD), PDL e în măsură să se considere egalul în teritoriu al PSD. Diferența poate fi făcută, așadar, de vigilența și controlul Internelor. Ceea ce și urmează să se facă.

Chiar dacă la ora la care scriu (13.00) nu e încă stabilit dacă înlocuitorul lui Nica va fi tot un pesedist, fisura a apărut, iar direcția ei indică fatala ruptură. Dacă PSD va face un joc de umilință în folosul avantajului tehnic de a păstra portofoliul fermecat, apar pagube la capitolul imagine. Viteza cu care e ocupată poziția de opozant, rapiditatea cu care unul din cele două partide trece de partea poporului sunt decisive. Dacă o face PSD, atunci PDL va păstra pârghiile, dar va pierde la imagine. Dacă o va face PDL, o va face rămânând la putere, iar PSD va pierde de două ori.

Acum, privindu-l pe Boc după ce fierbințeala discursului a trecut, e de neimaginat ca acest gest care cere tupeu, acțiune și viteză să-i aparțină. El vine de sus, din tăriile Cotrocenilor, și are toate trăsăturile părintelui său spiritual. Aseară târziu, Traian Băsescu l-ar fi putut chema la telefon pe premierul-ecou Boc și, în rima celebrei campanii la echipamente sportive, i-ar fi putut spune: "Nica. Just do it!"

ÎN CURÂND