Dezvăluirea existenței unui nou centru nuclear iranian este rezultatul a ani de cooperare între serviciile de informații americane, britanice și franceze, ceea ce, ca toate poveștile de spionaj, ridică nenumărate întrebări, relatează AFP.
Cum au știut Statele Unite, Franța și Marea Britanie? Și dacă știau de destul de mult timp, de ce au așteptat până vineri să dezvăluie acest lucru? Ce i-a determinat pe președintele american Barack Obama, pe omologul său francez Nicolas Sarkozy și pe premierul britanic Gordon Brown să renunțe vineri la preocupările economice de la summitul G20 de la Pittsburgh pentru a denunța o nouă încălcare a obligațiilor asumate de către Iran? Aceste țări au lăsat numeroase întrebări fără răspuns.
Ceea ce americanii, francezii și britanicii spun într-un glas, sub acoperirea anonimatului, este că serviciile lor de informații știau de mult timp. Chiar Obama a fost pus la curent cu acest lucru după alegerea sa, în noiembrie 2008, dar înainte de învestire, în briefingurile pe care le primea.
Data începerii construcției, sub un munte, diferă în funcție de sursă: înainte ca Mahmoud Ahmadinejad să devină președinte, în 2005, sau după, în 2006.
Americanii, britanicii și francezii nu au ajuns la un acord nici în ceea ce privește chestiunea foarte sensibilă a surselor lor. Nu spun nici dacă Iranul ascunde și alte centre.
Însă un înalt oficial american a explicat că Teheranul a fost victima suspiciunii constante pe care o generează. Când o grupare de opoziție a dezvăluit, în 2002, că republica islamică desfășoară ilegal un program nuclear la Natanz și Ispahan, Iranul a fost obligat să permită inspecții internaționale la aceste instalații. "Era evident pentru toată lumea (...) că, dacă iranienii voiau să obțină arma nucleară, recurgerea la Natanz nu era o abordare atrăgătoare (....). Opțiunea evidentă consta în construirea unui alt centru secret, subteran, de îmbogățire, iar serviciile noastre de informații (...) au căutat un astfel de centru ani la rând. Așa cum era de așteptat, l-am găsit", a spus el.
Potrivit occidentalilor, centrul nu va deveni operațional decât peste câteva luni și poate adăposti circa 3.000 de centrifuge, mașinăriile care îmbogățesc uraniul. Este prea puțin pentru un scop civil, însă are "mărimea potrivită" pentru o finalitate militară, explică un oficial american. Iranienii au făcut această afacere publică pentru că au aflat recent că occidentalii știu despre ea, a adăugat el.
Iranienii au scris luni Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Activitatea diplomatică din această săptămână pare să confirme această explicație. Atunci când Obama s-a întâlnit marți cu președintele chinez Hu Jintao, nu i-a vorbit despre centrul iranian. A făcut-o, însă, miercuri, cu președintele rus Dmitri Medvedev, partener la fel de important în dosarul nuclear iranian, potrivit administrației americane.
Oficialii francezi invocă necesitatea de a le spune iranienilor "gata, este de ajuns", prezentând dovezi, într-un moment critic al crizei nucleare.
Peste mai puțin de o săptămână, joi, are loc la Geneva o întâlnire crucială între americani, britanici, francezi, chinezi, ruși și germani, de o parte și iranieni de cealaltă. Iar occidentalii recunosc că divulgarea informației vineri le conferă un mijloc de presiune important.
