Timp de 40 de ani, regimurile comuniste din Europa de Est păreau indestructibile. Cortina de Fier a început să se destrame în 1989 și, în doar un an de zile, țarile au renunțat la comunism una după altă, precum piesele unui domino. REALITATEA.NET vă prezintă istoria prăbușirii comunismului și ecourile evenimetelor care au zguduit Europa de Est, după 20 de ani.
"Revoluția de Catifea" a devenit substantiv comun
Seria evenimentelor din lunile noiembrie și decembrie din Cehoslovacia anului 1989 care au dus la răsturnarea regimului comunist a fost ințial denumită "revoluția dulce" sau "revoluția din noiembrie".
Cu excepția înăbușirii revoltei studențești din 17 noiembrie de la Praga, revoluția cehoslovacă s-a desfășurat fără violență.
Atributul de "catifea", care se acordă acum unei revoluții calme și liniștite a fost pentru prima oară folosit de către un jurnalist ceh, pentru a fi ulterior preluat de către presa străină. Termenul de "Revoluție de Catifea" a fost în timp preluat și de către populația cehă și de către istorici. Slovacii preferă totuși "revoluția dulce".
Se pare că violența în stradă a fost foarte redusă, pentru că întreaga mișcare ar fi fost organizată de KGB. Potrivit unor informații recente, Moscova a trimis la sfârșitul anului 1988 mai mulți agenți, care, împreună cu șefii serviciilor secrete cehoslovace, au pregătit revolta pe tot parcursul anului 1989. Mai mult în preajma zilei de 17 noiembrie au sosit la Praga mai multe avioane încăcate cu "turiști" sovietici. Aceștia s-au amestecat în mulțimeîn timpul manifestațiilor și au avut grijă ca spiritele să nu se liniștească.
Tot un agent secret rus se pare că a fost și "ucis" de către forțele de ordine. Pe 18 noiembrie s-a anunțat la Radio Europa Liberă și la Vocea Americii, că la Praga a fost ucis un student la matematică, Martin Smid. Zvonurile erau contradictorii. studentul a fost omorât în bătaie sau a fost împușcat, nimeni nu știa sigur, cert este că, pe 19 noiembrie, atunci când partidul i-a cerut lui Smid să apară la televizor și să declare "că nu a murit", lumea era deja în stradă.
Martin Smid, studentul care a supraviețuit propriei morți
Martin Smid a partcipat la demonstrațiile din 17 noiembrie, dar nu a reușit niciodată să-și explice de ceel a fost cel a cărui moarte a fost înscenată. Iată ce declara Smid, după 14 ani de la evenimente:
"De câte ori se apropie 17 noiembrie, amintirile îmi revin. Am fost declarat mort - în mijlocul demonstrației s-a răspândit zvonul că, o persoană cu același nume ca și mine, care studia la aceeași universitate și în același an a fost ucisă. Nu înțeleg cum a apărut zvonul și de ce a fost ales numele meu. Totul a fost foarte ciudat.
Am fost în centrul atenției întregii națiuni, fără să știu de ce și nici ce aș putea face pentru țara mea. Un actor joacă pentru oameni, un cântăreț cântă pentru oameni, dar atunci când devii victima unui zvon, nu știi ce ai putea face. Ironia sorții a făcut ca faptul că am spus adevărul să ajute regimul comunist, dar adevărul trebuia spus.
Când am fost intervievat, după incident, am fost foarte clar: nu, nu am fost ucis, dar oamenii au fost loviți, iar poliția s-a folosit de violență pentru a înăbuși revoluția. Am subliniat clar însă, ca aș fi putut fi omorât. Pentru mine este foarte clar că atunci am avut o întlnire cu moartea.
Am văzut cu ochii mei cum ar fi fost pentru famiia mea dacă aș fi murit. Mai multe rude au auzit zvonul, dar le-a fost teamă să sune și a trebuit să-i liniștim.
Alt lucru ciudat este că mulți oameni chiar au crezut că am fost un agent secret comunist și mi-am falsificat intenționat moartea. Nu știu de ce. Singura întâlnire care care o avusesem cu poliția, fusese într-un tren, când mi-au spus să nu mai cânt la chitară. Și azi mă întreb, iarăși și iarăși, de ce s-a întâmplat asta și de ce eu?"
În sera zilei de 19 noiembrie disidentul Vaclav Havel și colaboratorii săi înființează Forumul Civic, mișcare care ajunge la conducerea revoluției, ce duce la instaurarea unui "guvern de uniune națională" la 10 decembrie, iar Havel este ales președinte la 29 decembrie 1989.
