Bucuria care înmoaie tragedia!
Prima ieșire publică a Anei Pascu după #Colectiv a fost la festivitatea de premiere a fetelor de la spadă. Fiul ei, Alexandru, era unul dintre membrii trupei Goodbye to Gravity și a pierit ca urmare a infecțiilor post-incendiu. Fosta mare scrimeră, participantă la șase ediții ale Jocurilor Olimpice, își poartă durerea cu demnitate și discreție. Sprijin îi e soțul, marele medic ORL-ist prof univ dr Alexandru Pascu.
Acum oficial al federației internaționale ("stau la Sheraton, sunt invitata lor") și președinte de onoare al federației române pe care a condus-o peste 30 de ani, Ana Pascu a zâmbit în zona mixtă și a plâns de fericire atunci când era în luminile scenei mondiale, la intonarea Imnului
"Sportul e tot ce mi-a rămas. Durerea o port în suflet, chipul nu o poate reflecta mereu", mi-a declarat dânsa.
Nu vă revoltă resemnarea, nepăsarea?, am continuat eu...
"Ba da. Dar în același timp am speranțe. Nimic nu mai poate fi ca înainte, dar există câțiva oameni care luptă pentru adevăr. Mereu sunteți puțini, însă cei puțini schimbă lumea".
Cum e viața dvs acum?
"Fiecare secundă o trăiesc frumos, deși fiecare secundă înseamnă un de ce! Dumnezeu ni l-a lăsat pe Alex atât cât s-a putut, minunea noastră a avut timpul ei, scurs deja. Am fost o mamă mândră, acum sunt una mistuită de dor".
Ați uitat să zâmbiți...
"Nu mă vedeți acum? Fetele astea au făcut posibil totul. Oamenii pot găsi energii nebănuite, faptele lor pot declanșa emoții profunde. Le mulțumesc pentru asemenea clipe. Să fii campion olimpic înseamnă enorm într-un sport unde România are 2.000 de sportivi, din care vreo 500 la nivel competițional înalt. China cred că are un milion".
