Cazul familiei penticostale Marius şi Ruth Bodnariu, din Norvegia, rămase fără cei cinci copii luaţi de autorităţi, a adus în discuţie şi chestiunile legate de crezul şi practicile cultului penticostal.
Defăimările la care au fost supuşi penticostalii în timpul regimului comunist se resimt şi astăzi, când mulţi îi consideră pe penticostali „sectanţi", deşi Cultul Penticostal e recunoscut legal în România.
Mişcarea penticostală a pătruns pentru prima dată în România în anul 1921, printr-o familie de ţărani români, Gheorghe şi Persida Bradin, din Păuliş, judeţul Arad.
Prin intermediul unei broşuri intitulate „Adevărul biblic", cei doi soţi primeau ştirea că în Statele Unite, există o mişcare religioasă bazată pe reactualizarea doctrinelor creştine cu privire la botezul cu Duhul Sfânt şi vindecări divine.
Pentru Bersida Bradin, bolnavă de tuberculoză şi hidropizie, pentru care medicii nu aveau un leac, vestea că mai există o posibilitate, şi anume vindecarea prin credinţă, a adus speranţă. Cei doi soţi s-au rugat pentru vindecarea femeii, care s-a făcut bine. Gheorghe Bradin a trimis o scrisoare la adresa de pe broşura pe care o avea, iar în 10 septembrie 1922 se deschidea, la Păuliş, în judeţul Arad, prima biserică penticostală din România.
De-a lungul timpului, creştinii penticostali au avut de suferit din cauza credinţei lor, cultul penticostal fiind considerat o sectă. De altfel, inclusiv actuala ediţie a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX) defineşte termenul penticostal ca: „adept al unei secte creştine care a apărut iniţial în SUA şi s-a răspândit şi în Europa".
Din cauza sensului peiorativ pe care termenul „sectă" îl are, creştinii penticostali au avut de multe ori de suferit şi au fost catalogaţi „sectanţi".
De altfel, în 2011, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului şi câteva organizaţii de apărare a drepturilor romilor au sesizat Academia Română cu privire la redefinirea termenilor „ţigan" şi „jidan", obţinându-se promisiunea că „în viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor interpretări discriminatorii, adoptând formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat)".
La solicitarea
„Adevărul", Emil Meştereagă şi Ioan Brie au explicat
care este crezul penticostal, cu privire la educarea copiilor, inclusiv prin aplicarea unor corecţii fizice.
„În primul rând educaţia copiilor porneşte de la premiza excluderii oricărei disciplinări fizice. Noi propovăduim faptul că nici abuzul emoţional al copiilor nu este permis. Ideea de disciplină prin corecţii fizice este acceptată numai în cazul unor situaţii limită. Îndrumarea pe care le-o dăm părinţilor este, conform învăţăturii biblice, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri (Proverbe)", a explicat Emil Meştereagă.
„În timp ce respingem abuzul fizic sau emoţional asupra copiilor, susţinem potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, că Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor autoritatea asupra copiilor. În învăţătura creştină, copiii aparţin familiei, nu aparţin statului. Noi credem că în familie, părintele are autoritate asupra copilului, lăsată de Dumnezeu, autoritate care trebuie exercitată în dragoste. Nu credem că indulgenţa extremă faţă de copil şi răsfăţul este calea cea bună. Orientarea pe care Norvegia o promovează în educaţia copilului, prin politica Barnevernet, crează premisele unui fel de „dictatură" a copilului asupra părintelui", a arătat pastorul Ioan Brie.
Potrivit recensământului din 2011, în România sunt peste 360.000 de creştini penticostali, reprezentând cel de-al patrulea cult creştin din punct de vedere al numărului de membri, după: ortodocşi, romano-catolici şi reformaţi. Printre cei 360.000 de creştini penticostali regăsim toate categoriile sociale şi profesionale.
Din Cultul Penticostal fac parte inclusiv magistraţi. Potrivit unui reprezentant al Cultului Penticostal, magistratul care reprezintă România pe lângă Ministerul Justiţiei din Franţa, este penticostal.
Cultul Creştin Penticostal din România are propriul Institut, la care se formează pastorii care îi slujesc ulterior pe credincioşi. Rectorul Institutului Teologic Penticostal, Ioan Brie, a explicat pentru „Adevărul” care este crezul penticostalilor şi ce îi face diferiţi de ortodocşi, spre exemplu.
„Ca element comun cu creştinii ortodocşi, noi mărturisim credinţa în Sfânta Treime, credinţa în Divinitatea Domnului Isus, faptul că este fiul lui Dumnezeu. Biserica Penticostală împărtăşeşte crezul de la Niceea - Constantinopol, crezul Ortodox, în totalitate”, a explicat pastorul. Ce îi diferenţiază pe penticostali de ortodocşi?
„Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, autoritatea în probleme de credinţă şi de dogmă creştină aparţine în mod exclusiv Bibliei. Creştinii penticostali acceptă tradiţia, doar în măsura în care reflectă autoritatea Bibliei”, a explicat pastorul Ioan Brie.
O altă diferenţă dintre penticostali şi ortodocşi vizează botezul. Creştinii penticostali nu fac botezul copiilor mici, ci „la vârsta responsabilităţii morale”. „De asemenea, noi socotim că închinarea şi rugăciunea trebuie îndreptată numai către Dumnezeu. Subliniem importanţa pe care Fecioara Maria şi apostolii au avut-o, dar credem numai în închinarea la Dumnezeu”, a mai arătat Ioan Brie, care a subliniat faptul că potrivit crezului penticostal, familia este o instituţie sacră, este unirea dintre un bărbat şi o femeie, divorţul fiind acceptat doar în cazul infidelităţii. „Nu suntem de acord cu avortul, cu căsătoriile de tip homosexual, cu concubinajul”, a mai arătat pastorul
