Cătălin Tolontan: Omul invizibil

Microbiştii şi-l aduc aminte ca pe un portar scund şi mereu pe arcuri. Pe cît era de prezent atunci, pe atît de modest e azi.

Mai întîi a fost sosul bolognez. Şi furculiţa care a căzut în farfurie, împrăştiind bucăţelele mici de carne pe faţa de masă în unul dintre cele mai de fiţe restaurante din Bucureşti.

“Te aştept la Casa di David”, îi spusese Mircea Lucescu. Bărbatul a ajuns cu cinci minute înainte. Mircea era la masă cu Răzvan. A intrat, s-a aşezat, au comandat şi şi-au amintit vremurile cînd jucau împreună la Corvinul, el portar, Lucescu, jucător şi antrenor cu navetă între Hunedoara şi echipa naţională.

Citeşte mai mult